Momentul-cheie pentru aplicarea terapiei de substituţie nicotinică este debutul perioadei de sevraj tabagic, cu precizarea că, pentru a evita supradozarea nicotinică, fumatul trebuie sistat imediat. Pentru rezultate optime este recomandat ca terapia să fie ascociată cu un program de consiliere antifumat. Beneficiile terapiei de substituţie nicotinică sunt multiple. Aceasta poate controla creşterea în greutate a pacientului (frecvent întâlnită în cazul celor care renunţă la fumat). Riscul de dependenţă este mic, aceasta putând fi aplicată timp de două luni şi oprită imediat. Este mult mai sigură decât ţigările, deoarece pacientul nu este expus la gudron, monoxid de carbon şi alţi compuşi toxici.
Terapia de substituţie nicotinică se referă la administrarea de medicamente necesare suprimării simptomelor de sevraj tabagic, prin furnizarea unor doze controlate de nicotină. Aceasta include cinci forme farmaceutice disponibile la noi în ţară: guma de mestecat, plasturele cu nicotină, spray-ul nazal, tablete sublinguale sau diverşi inhalatori.
Plasturii cu nicotină se aplică dimineaţa, imediat după trezire, pe pielea uscată şi fără pilozitate, şi se dezlipesc seara, la culcare. Următorul plasture trebuie amplasat pe o altă zonă a corpului, diferită de cea folosită anterior. Există plasturi de 16 ore sau de 24 de ore. Ca regulă generală, persoanele care fumează mai mult de zece țigări pe zi ar trebui să aplice zilnic un plasture de înaltă rezistență, timp de șase–opt săptămâni, un plasture cu rezistență medie timp de două săptămâni și apoi unul cu rezistență scăzută în ultimele două săptămâni. Regimurile cu doze mai mici sunt mai potrivite pentru cei care fumează zece ţigări pe zi sau mai puțin. Fiecare marcă de plasturi are un regim propriu, iar instrucțiunile producătorului trebuie respectate. Guma de mestecat poate fi utilizată atunci când se încearcă reducerea numărului de țigări, aceasta conţinând nicotină în doze de 2 mg și de 4 mg. Se recomandă a fi mestecată încet, timp de 30 de minute, un maximum de 60 mg putând fi folosit zilnic. Se renunţă treptat la folosirea lor, în aproximativ trei luni. Persoanele care fumează mai mult de 20 de țigări zilnic pot necesita o concentrație de 4 mg, fiind vorba de o dependenţă nicotinică puternică.
Folosirea unui spray nazal trebuie realizată aproximativ trei luni. Se aplică un puf în fiecare nară până la maximum două pufuri pe oră, timp de 16 ore zilnic (maximum 64 de pufuri zilnice), timp de două luni, ca apoi să se reducă treptat la jumătate doza în următoarea lună până la reducerea completă la sfârşitul ultimelor două săptămâni. Inhalatorul cu nicotină se recomandă a fi utilizat doar atunci când apare nevoia de a fuma. Se utilizează trei luni, până la 12 cartușe pot fi utilizate zilnic timp de două luni, apoi se reduce treptat la jumătate doza în următoarele două săptămâni şi cu reducerea completă la sfârşitul ultimelor două săptămâni.
Alte preparate de substituţie sunt tabletele sublinguale de 2 mg, o tabletă per oră (două tablete pot fi necesare pentru cei care fumează mai mult de 20 de țigări pe zi). Doza maximă este de 80 mg zilnic, iar tratamentul durează trei luni, cu reducerea dozei treptat după o schemă bine stabilită, și se poate prelungi până la şase luni în anumite cazuri.
Țigările electronice sau e-țigaretele sunt concepute cu scopul de a imita țigările obișnuite. Ele au un element de încălzire în interiorul dispozitivului, care vaporizează o soluţie ce conţine nicotină şi alte substanţe care simulează fumul de ţigară. Studii recente au arătat că sunt la fel de dăunătoare precum țigările normale.
Pentru o bună aderenţă la tratament se recomandă ca alegerea tipului de terapie de substituţie nicotinică să fie în concordanţă cu gradul de dependenţă a pacientului, preferinţele personale şi stilul de viaţă. Contraindicaţiile terapiei de substituţie nicotinică sunt: aritmiile cardiace severe, infarctul miocardic sau accidentul vascular ischemic recent. O serie de precauţii trebuie respectate dacă persoana în cauză suferă de: boli vasculare periferice, diabet zaharat, hipertiroidism, insuficienţă renală sau hepatică, gastrită sau ulcer gastric, feocromocitom. Există o serie de efecte adverse posibile, precum: ameţeli, greţuri, palpitaţii, dispepsie, sughiţ, mialgii sau insomnii.
