Sindromul burnout (SBO) a fost identificat și descris prima dată
de Herbert Freudenberger în 1974, în rândul voluntarilor ce activau în cadrul
unor organizații umanitare (3).
În 1983, Christine Maslach a definit SBO ca fiind „un sindrom al
extenuării emoționale, al depersonalizării și reducerii împlinirilor
profesionale, care apare în rândul persoanelor ce desfășoară activități
umanitare“ (3). În 1988, Ayala Malakh-Pines și Elliot Aronson extind sfera de
apariție și identificare a acestui sindrom și la alte categorii profesionale,
pentru ca, în 1994, Karazman să utilizeze această definiție și în cadrul
personalului medical (3).
Studiile efectuate în Europa de Vest, privind nivelul SBO,
evidențiază o creștere a acestuia în rândul medicilor (1, 2, 5, 7). Este de
remarcat faptul că în urma unui astfel de studiu, realizat în 2001, la care au
participat 92% din medicii belgieni, potrivit căruia mai mult 50% din acești
medici prezintă simptomatologia SBO, au avut loc doua interpelări în
Parlamentul belgian, iar ministerul sănătății din Belgia a difuzat un comunicat
oficial pe această temă (5). Una din cauzele creșterii SBO în Europa de Vest ar
fi tehnicizarea excesivă a medicinii actuale, care se interpune între medic și
pacient, diluând umanitarismul și empatia medicului (4).
În cele ce urmează, prezentăm un studiu realizat, în perioada
18–24 ianuarie 2016, pe un lot de 162 de medici de familie din România, cu
scopul de afla prevalența SBO în rândul acestora. Utilizând chestionarul
amintit, s-a dorit evidențierea problemelor pe care le întâmpină medicii de
familie în activitatea lor și numărul orelor lucrate de aceștia pe zi.
Pentru realizarea acestui studiu s-a utilizat un chestionar cu
48 de itemi (definiții), care au fost grupați câte patru în douăsprezece
seturi. Fiecare set corespunde unei probleme ce poate apărea în activitatea
profesională: neputință/neajutorare, lipsa informațiilor, conflict, echipă
slabă de lucru, suprasarcină, plictiseală, feedback deficitar, pedeapsă,
înstrăinare/alienare, ambiguitate, lipsa aprecierilor/răsplății și conflictul
valorilor. Fiecare item se putea nota de la 1 la 9, în funcție de
frecvența cu care problema respectivă a fost întâlnită în practică de medicul
de familie (1 – rareori și 9 – constant).
Prin adunarea tuturor notelor s-a obținut un scor final ce a
permis identificarea nivelului de manifestare a SBO: nivel scăzut – între 48 și
168 de puncte, moderat – între 149 și 312 puncte și ridicat – între 313 și 432
de puncte.
În încercarea de a găsi un factor agravant pentru SBO, rezultatele
obținute au fost analizate în funcție de mediul de lucru, starea civilă,
numărul de pacienți asigurați/listă, vârstă și sex. Din cei 162 de medici de
familie chestionați, 38,3 % au prezentat un scor scăzut pentru burnout, 50%
scor moderat și 11,7% scor ridicat.
În funcție de mediul în care medicul își desfășoară activitatea,
rezultatele au arătat că în mediul urban 38,6% au prezentat un nivel scăzut al
scorului, 50% nivel moderat, iar 11,4% nivel ridicat. În mediul rural, situația
este asemănătoare, 37,8% din cei chestionați declarând un nivel scăzut, 50%
moderat și 12,2% ridicat.
În funcție de starea civilă, rezultatele arată că medicii
căsătoriți prezintă, în proporție de 38,7%, un nivel scăzut al scorului SBO,
46,8% nivel moderat și 14,5% nivel ridicat. În cazul celor necăsătoriți,
situația artă astfel: 38,9% nivel scăzut, 55,6% nivel moderat și 5,5% nivel
ridicat. Medicii divorțați au declarat, în proporție de 40%, un nivel scăzut al
scorului SBO, 55% moderat și 5% ridicat.
După numărul de pacienți asigurați/lista de pacienți,
rezultatele au arătat că medicii cu sub 1.200 de pacienți asigurați au
prezentat un nivel scăzut al scorului, într-o proporție de 33,3%, nivel moderat
50% și nivel ridicat 16,7% din ei. La cei cu 1.200–1.800 de pacienți, un nivel
scăzut al scorului este prezent la 33,3% din subiecți, nivel moderat la 50,7%,
iar nivel ridicat la 16% din ei. Situația în cazul celor cu peste 1.800 de
pacienți arată că 46,4% au prezentat nivel scăzut al scorului, 46,4% nivel
moderat și 7,2% nivel ridicat.
În funcție de vârstă, nivelul scorului SBO arată astfel:
subiecții sub 35 de ani – 22,2% nivel scăzut, 55,6% nivel moderat, 22,2% nivel
ridicat –, cei cu vârsta cuprinsă între 35 și 50 de ani – 40,5% nivel scăzut,
45,9% nivel moderat, 13,6% nivel ridicat –, iar persoanele cu vârsta peste 50
de ani – 40,5% nivel scăzut, 50,6% nivel moderat, 10,3% nivel ridicat.
Sexul a influențat nivelul scorului după cum urmează: bărbații
au raportat, în proporție de 33,3% un nivel scăzut, 56,4% nivel moderat și
10,3% nivel ridicat, în timp ce la femei situația este puțin diferită – 40,6%
un nivel scăzut, 46,4% nivel moderat și 13% nivel ridicat.
Cele mai severe dificultăți întâlnite de medicii de familie în
activitatea lor sunt (media notelor obținute situându-se cel mai aproape de
maximum): regulile se schimbă sistematic (6,9%); sunt legat de serviciul meu
fără altă opțiune (6,3%); am prea multe de făcut în prea puțin timp (6,2%).
În funcție de numărul orelor lucrate pe zi, rezultatele au fost
următoarele: sub șapte ore 8,6%, șapte ore 16,7%, opt ore 19,7%, nouă ore
23,5%, zece ore 16,7%, iar peste zece ore 14,8%.
Din aceste rezultate se observă că
aproximativ jumătate din medicii de familie cuprinși în studiu prezintă un scor
mediu SBO, iar un procent variabil (de la 5% până la 22,2%) prezintă un nivel
ridicat SBO. Cele mai afectate sunt femeile căsătorite, cu vârsta sub 35 de
ani, cu sub 1.800 de pacienți asigurați în liste.
Spre deosebire de Europa de Vest, unde principala cauza a SBO
pare a fi tehnicizarea excesivă a medicinii de familie, acuzele medicilor de
familie din România se îndreaptă spre ambiguitatea normelor legislative,
neputința de a schimba în bine sistemul și suprasarcina de la serviciu. Suprasarcina iese în evidență și din numărul
de ore lucrate pe zi la serviciu, unde se observă că trei sferturi din medicii
de familie chestionați lucrează peste cele șapte ore normate de ITM pentru
medici, cel mai mare procent de medici de familie lucrând nouă ore pe zi
(23,5%). Acest fapt este explicat cu ușurință, prin faptul că medicii de
familie au fost privatizați (forțat), acum având de administrat și cabinetul
medical, cu angajați, facturi de plată, întreținere etc., nu doar de manageriat
cazurile medicale.
Chestionarul utilizat are și scurte indicații terapeutice, în
funcție de scorul obținut de subiecți. Pentru un scor mediu al SBO, similar
celui obținut de majoritatea medicilor de familie din lotul chestionat,
indicația chestionarului este „realizarea unui plan pentru corectarea
problemelor“. Considerăm că această indicație este corectă. Este nevoie de o
schimbare în sistem pentru a corecta această situație.
Medicii
de familie, dar și cei de alte specialități, interesați să publice la această
rubrică sunt invitați să ne scrie la adresa inprimalinie@viata-medicala.ro