Adjuvantul
este o substanţă care se adaugă unui vaccin cu rolul de a creşte concentraţia/titrul
anticorpilor în sânge. Implicarea adjuvanţilor (săruri de aluminiu, emulsii de
ulei în apă care conţin squalen,
polisorbat 80, vitamina E sintetică) în patogenia bolilor mediate imun este
binecunoscută de multă vreme. Literatura de specialitate sugerează să grupăm
manifestările clinice sub denumirea unui sindrom frecvent întâlnit, intitulat
sindromul autoimun indus de adjuvanţi (Autoimmune
Syndrome Induced by Adjuvants, ASIA).
Adjuvant
provine din limba latină şi înseamnă „a sprijini“. Adjuvanţii sunt folosiţi în
industria farmaceutică (producerea de vaccinuri) pentru a dezvolta imunogenicitate
(a provoca un răspuns imun), un vaccin validat însemnând că acesta induce creşterea
titrului de anticorpi. La majoritatea vaccinurilor este nevoie de un adaos de
adjuvanţi. Adjuvanţii tipici sunt săruri de aluminiu (hidroxid de aluminiu, squalen). Adjuvanţii noi (AS04 sau MF59)
induc o creştere cu mult mai mare şi mai îndelungată a titrului de anticorpi.
Ei stimulează atât formarea de anticorpi (stimulează limfocitele Th2), cât şi
imunitatea celulară (stimulează Th1). La femeile gravide, stimularea imunităţii
celulare conduce la respingerea embrionului/fătului.
Sindromul
autoimun indus de adjuvanţi ASIA este caracterizat prin manifestări clinice
precum: mialgii, miozită, slăbiciune musculară, artralgii sau poliartrită,
oboseală cronică, tulburări ale somnului, afectare cognitivă, pierderea
memoriei, ca şi emergenţa posibilă de boli demielinizante sau boli autoimune
sistemice după expunerea la adjuvanţi.
Se
cunoaşte că adjuvanţii pot să declanşeze dezvoltarea de boli inflamatorii sau
autoimune la persoanele care sunt susceptibile genetic. Raritatea complicaţiilor
este secundară susceptibilităţii genetice, astfel că numai pacienţii cu tipul
HLA DRB1 şi HLA DQB1 au declanşat boala. Sindromul miopatic indus de adjuvanţi
a fost descris pentru prima dată în Franţa, în 1998. Miofasciita cu macrofage,
afectare musculară postvaccinare, a fost demonstrată la examenele
histopatologice, ce au relevat prezenţa de incluzii de aluminiu la nivelul
citoplasmei (aluminiul este adjuvant în diverse vaccinuri). În 2002, cercetătorii
au evidenţiat persistenţa depozitelor de adjuvant la locul de aplicare a
vaccinului până la 10 ani după imunizare, ceea ce ar putea să explice persistenţa
afectării musculare la aceşti pacienţi.
Manifestările
sistemice includ astenia marcată, oboseala cronică, mialgia, artralgiile,
febra, iar la unele persoane, poliradiculoneuropatia demielinizantă, similară
clinic cu boala Guillain-Barré cu modificări demonstrate electromiografic. Unii
dintre pacienţii cu boli autoimune şi alergice au prezentat reactivarea bolii
de bază când au fost vaccinaţi anti-H1N1, produs bogat în adjuvanţi. S-au
evidenţiat markeri biologici precum hipergamaglobulinemia, nivelurile crescute
ale proteinelor de fază acută (la 45% din pacienţi) şi concentraţia crescută de
creatinkinază.
Cercetările
lui Shoenfeld au sugerat criteriile pentru diagnosticul ASIA, încă nevalidate,
dar care sprijină recunoaşterea şi orientează studiile viitoare. S-a propus un
nou nume pentru ASIA, şi anume sindromul Shoenfeld, în onoarea autorului care a
studiat şi descris pentru prima dată aceste manifestări. Pentru diagnosticul de
ASIA, trebuie să fie prezente cel puţin două criterii majore sau unul major şi
două criterii minore.
În
concluzie, adjuvanţii atrag după sine o activare adjuvantă
imună, produc boli mediate imun atât la animale, cât şi la om. Datele curente
susţin rolul adjuvanţilor în patogenia bolilor mediate imun. Aceste aspecte
sunt în dezbatere cu privire la producerea de vaccinuri. Shoenfeld demonstrează
relaţiile importante cu adjuvanţii în etiopatogeneza şi prognosticul bolilor
autoimune.