Cele mai frecvente tumori de sinus maxilar sunt: carcinomul scuamos, carcinomul adenoid chistic și adenocarcinomul. Există trei metode de tratament: chirurgical (maxilectomie parţială, maxilectomie totală, maxilectomie totală cu exenteraţie orbitală), radioterapie şi chimioterapie. Clasificarea TNM a tumorilor de sinus maxilar este următoarea: T1 cu localizare la nivelul mucoasei; T2 cu eroziune şi distrucţie osoasă la nivelul palatului dur şi a meatului nazal mediu, perete median sinus maxilar; T3 cu afectarea: sinusului etmoid, podeaua şi peretele median al orbitei, peretele posterior al sinusului maxilar, fosa pterigoidă; T4a – tumora cuprinde sinusul sfenoid şi frontal, procesul cribriform, fosa infratemporală, procesele pterigoide, obrazul şi orbita anterior; T4b cuprinde nazofaringele, clivusul, apexul orbitei, nervi cranieni (alţii decât V2), fosa craniană medie, creierul şi dura mater. Extensia la nivelul ganglionilor limfatici: N1 semnifică prezența unui ganglion unic ipsilateral sub 3 cm; N2a, un ganglion unic ipsilateral cu dimensiuni între 3 şi 6 cm; N2b, ganglion ipsilateral multipli sub 6cm; N2c, ganglion bilateral sau controlateral sub 6 cm; N3, ganglioni mai mari de 6 cm. M – prezența metastazelor: Mx metastazele nu pot fi decelate; M0 nu există metastaze la distanţă; M1 există metastaze la distanţă.
Un pacient în vârstă de 62 ani s-a prezentat la cabinetul ORL al Spitalului Municipal Roşiorii de Vede, la sfârșitul anului trecut, pentru un referat medical, având diagnosticul de tumoră de sinus maxilar operat. Ca simptomatologie, pacientul a prezentat epistaxis repetitiv şi dureri dentare. Examenul computer tomografic (CT) efectuat a decelat o masă tisulară cu dimensiunile de 36/30 mm, ce ocupa în totalitate sinusul maxilar drept, cu osteoliza peretelui lateral și extensie extrasinusală (vezi fig.).
Pacientul s-a adresat Compartimentului de chirurgie oro-maxilo-facială al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj-Napoca (dr. Onişor Florin), unde s-a efectuat hemirezecţia maxilarului drept superior (peretele median al sinusului maxilar drept şi al cornetului nazal inferior drept, cu trimitere pentru examen histopatologic a piesei de rezecţie, rezultatul fiind carcinom scuamos necheratinizat dezvoltat pe fondul unui papilom invertit – L0V0Pn0, pT1NxM0, la nivelul mucoasei fiind prezente arii de metaplazie scoamoasă şi zone de carcinom in situ). Nu a fost indicată radioterapia.
Examenul histopatologic preoperator pusese diagnosticul de papilom Schneiderian invertit cu leziuni de displazie severă/carcinom in situ – neoplazie intraepitelială scuamoasă grad 3 (SIN3). Examenul histopatologic este completat de testele imunohistochimice: p63, CK7, p16, p53, k167, toate pozitive, compatibile cu diagnosticul de papilom Shneiderian invertit cu leziuni de displazie severă/carcinom in situ – neoplazie intraepitelială scuamoasă de grad 3 (SIN3).
La o lună postoperator s-a efectuat examenul de imagistică prin rezonanță magnetică (RMN) cu substanță de contrast, care nu a evidențiat recidivă tumorală, investigaţie imagistică completată ulterior cu PET-CT şi CT gât, torace şi abdomen.
De asemenea, s-a efectuat genotiparea HPV din salivă, cu rezultat negativ, şi pentru ADN-HPV cu risc crescut – oncogenele 16, 18, 26, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 53, 56, 58, 59, 66, 68, 73, 82, şi pentru cele cu risc scăzut – oncogenele 6, 11, 42, 43, 54, 57,
70, 72, 90.
Deşi examenul histopatologic şi cel imunohistochimic stabiliseră diagnosticul de papilom Schneiderian (o tumoră benignă cu evoluţie imprevizibilă), diagnosticul de certitudine a fost stabilit după rezecţie, și anume carcinom. În concluzie, biopsia şi testele imunohistochimice efectuate inițial în acest caz nu au stabilit diagnosticul de certitudine. Rapiditatea efectuării intervenției a stopat extensia tumorală, iar diagnosticul diferenţial al tumorii de sinus maxilar este realizat în primul rând cu papilomul Schneiderian.
Diagnosticul tumorilor de sinus maxilar presupun următoarele investigaţii: CT, PET-CT, RMN. Chirurgul ORL şi BMF (buco-maxilo-facial) îşi dispută supremaţia pentru intervenţia chirurgicală. Clasificarea TNM este uneori dificilă, motiv pentru care tumorile se clasifică, după locul de origine, în tumori de supra, mezo şi
infrastructură.
