Newsflash
Ars Medici

Stilul de viaţă al adolescenţilor români

Stilul de viaţă al adolescenţilor români
    Urbanul mare (localităţi cu peste 100.000 de locuitori) totalizează actualmente în România circa 5.750 de mii de persoane, faţă de urbanul mic/mijlociu, cu aproximativ 4.300 de mii.
   Într-adevăr, de-a lungul primei decade a anilor 2000, ponderea urbanului românesc a fost relativ staţionară, între 52,7% (din circa 21.681 de mii la recensământul din 2002) şi 52,8% (din circa 19.043 mii populaţie stabilă înregistrată la recensământul din octombrie 2011). Scăzând totalul de circa 5,75 milioane al celor 18 oraşe mari* (cu peste 100.000 de locuitori, date extrapolate pentru 2010 conform Anuarului statistic al României, 2010), rezultă că în prezent circa 4.300 de mii din populaţia urbană totală (de circa 10.053 de mii) locuiesc în urbanul mic/mijlociu, iar circa 8.990 de mii trăiesc în rural.
    Este bine cunoscut faptul că stilul de viaţă mixt urban–rural carac­terizează din plin, la noi, periferia urbanului mare şi „urcă“ spre zone destul de centrale ale celui mic/mijlociu. În consecinţă, stilul de viaţă în urbanul mic/mijlociu poate fi considerat tipic pentru România in toto, într-o măsură la care, separat, ruralul sau urbanul mare nu pot aspira.
   Rămâne de văzut dacă aceste consideraţii, ce presupun diferenţe de stil de viaţă/sănătate între urbanul mic şi cel mare la nivelul întregii populaţii, se aplică şi în privinţa unui grup de vârstă special, dinamic în schimbare şi plastic faţă de influenţele sociale salutare sau nocive, aşa cum sunt adolescenţii de 14–16 ani.
   Mai departe, plasarea în context european a ado­les­cenţilor români la doi ani după căderea ultime­lor bariere care ne separau de UE poate fi in­struc­tivă şi inspiratoare pentru educatorii de sănă­tate, care trebuie să facă faţă atât unor tare auto­htone mai vechi ale stilului de viaţă, cât şi unora de import.
   Pe aceeaşi linie de gândire, am investigat în final dinamica deplasărilor în stilul de viaţă la adolescenţii din urbanul românesc mic/mijlociu de-a lungul primei decade a anilor 2000, folosind ca referinţă pentru tabloul Bistriţa 2009, desprins din substudiul YOUTH EURO-URHIS 2 (Bocşan, 2012), datele studiului CINDI Pucioasa 2000 (Negoescu, 2001).

 

Studiul EURO-URHIS 2

 

   Studiul EURO-URHIS 1 (2005–2007) s-a focalizat pe identificarea indicatorilor sănătate/stil de viaţă şi a surselor de date disponibile privind 30 de oraşe din UE, alte ţări europene, Turcia şi două oraşe din Vietnam cooperante cu UE.
   EURO-URHIS 2, început în 2007, a vizat colectarea de date la adulţi (substudiul ADULTS – A) şi adolescenţi (substudiul YOUTH – Y) privind demografia, stilul de viaţă, starea de sănătate, serviciile de sănătate, mediul şi sănătatea ocupaţională, pe care sursele de date existente nu le puteau oferi decât parţial sau deloc.
   Rezultate URHIS 2, publicate recent (EURO-URHIS 2 – Metadata, 2012), se referă la situaţia anului 2009 în 26 oraşe europene din nouă ţări UE şi trei ţări non-UE, enumerate în Anexa 1. Cele 20 de oraşe YOUTH se grupează către nord şi vest mai degrabă decât către est şi sud; în general, există oarecare subreprezentare a sudului Europei. Marea Britanie participă în substudiul YOUTH cu cinci oraşe, România cu trei – Bistriţa (A şi Y), Craiova şi Iaşi numai Y –, iar celelalte ţări cu unul sau două oraşe.
   Substudiul YOUTH a vizat tineri de 14–16 ani (media: 15 ani) din 20 de şcoli selectate randomizat în fiecare oraş participant. Circa 50% din şcoli au acceptat să participe cu câte aproximativ 60 de elevi (în medie, două clase de circa 30 fiecare); din cei 600 de subiecţi astfel abordaţi, circa 66% au finalizat chestio­narul studiului, încât media respondenţilor a oscilat în jurul lui 400. Schema de recrutare a subiecţilor este prezentată în fig. 1.
   Au fost colectate efectiv 359 de chestionare la Bistriţa, 436 la Iaşi şi 486 la Craiova.

 

Bistriţa, Iaşi şi Craiova în contextul URHIS 2

 

Bistriţa. În contextul URHIS 2, Bistriţa, cu 84.000 de locuitori, face parte din eurourbanul mic (media URHIS 2 este de 570.000 de locuitori). Bistriţa se găseşte într-o zonă deluroasă, plasată la încrucişarea unor rute comerciale dintre estul Transilvaniei, Moldova şi Bucovina, care i-au asigurat o vocaţie urbană timpurie.
Piramida vârstelor din Bistriţa se mulează bine pe piramida medie a vârstelor URHIS 2, excepţie făcând vârstele înaintate, în care umplerea grupelor de vârste este mai mică din cauza speranţei de viaţă mai mici în Bistriţa. Profilul educaţiei nu pare a fi semnificativ diferit de media URHIS 2, poate cu un anumit avantaj pentru Bistriţa privind studiile liceale (1).
Conform datelor din tabelul 1, Bistriţa diferă semnificativ de media URHIS 2 în privinţa sănătăţii: autoevaluarea sănătăţii – ceva mai bună, însă dureri de spate – mai numeroase. În privinţa stilului de viaţă, în comparaţie cu media URHIS 2, tinerii bistriţeni raportează: activitate fizică mai puţină, consum de fructe mai mare, periaj regulat al dinţilor – mai puţin frecvent, ore alocate TV în timpul săptămânii – mai numeroase, fumat zilnic – mai puţin, gustatul alcoolului la o vârstă de până la 13 ani – mai frecvent, numărul celor care au „gustat“ vreodatăta canabis – mai mic, sex neprotejat – mai rar. În ceea ce priveşte mediul social, infracţionalitatea în proximitate este mai mică, iar agresiunile suferite mai puţine.
În ansamblu, Bistriţa diferă semnificativ de media URHIS 2 în 12 privinţe (indicatorii 1,4, 6, 7, 9–11, 14–17, 19) din 19 itemuri sănătate/stil de viaţă/mediu social.
Iaşi. Municipiul Iaşi este reşedinţa judeţului omonim şi principalul centru urban din nord-estul României. Iaşii au fost capitala Moldovei în perioada 1564–1859 şi una dintre cele două capitale ale Principatelor Unite între 1859 şi 1862. Municipiul Iaşi numără în prezent circa 263.410 de locuitori (conform INS – Recensă­mântul 2011 – date finale, 2013) şi este situat în nord-estul României într-o zonă predominant submontană şi împădurită, între aşa-numita coastă a Iaşilor şi Câmpia Jijiei. De-a lungul secolelor, Iaşii s-au aflat la intersecţia rutelor comer­ciale care au trecut prin Moldova între Regatul Poloniei, Imperiul Habsburgic, Rusia şi Constantinopol.
Piramida vârstelor se mulează satisfăcător pe piramida me­die URHIS 2, sugerând o speranţă de viaţă comparabilă (2).
Potrivit datelor din tabelul 2, Iaşii diferă semnificativ de URHIS 2 în privinţa sănătăţii: dureri de spate mai numeroase. La stil de viaţă se raportează obezitate mai scăzută, activitate fizică mai puţină, consum de fructe mai mare, consum de legume mai scăzut, periaj regulat al dinţilor mai puţin frecvent, fumatul zilnic mai mare, fumatul zilnic până la 13 ani – mai scăzut, frecvenţa „degustării“ de canabis – mai scăzută. Privitor la mediul social, infracţionalitatea în proximitate este mai mică, iar agresiunile suferite mai puţin numeroase.
În ansamblu, Iaşii diferă semnif­i­cativ de media URHIS 2 în 11 privinţe (4–9, 11, 12, 15, 17, 19) din 19 itemuri sănătate/stil de viaţă/mediu social.
   Craiova este reşedinţa judeţului Dolj, denumită şi „capitala Olteniei“. Oraşul are în prezent o populaţie de 243.765 de locuitori (conform INS – Recensământul 2011 – date finale, 2013). Municipiul Craiova este situat în sudul României, pe malul stâng al Jiului, la ieşirea acestuia din regiunea deluroasă, la o altitudine cuprinsă între 75 şi 116 m.
   Umplerea piramidei vârstelor este deficitară faţă de URHIS 2 la cohortele 5–9 şi 10–14 ani, sugerând naşteri mai puţine în perioada 1995–2004 (3); cohortele vârstnice sunt apropiate de profilul mediu URHIS 2, sugerând o speranţă de viaţă comparabilă. Reamintim că la Bistriţa grupele vârstnice erau relativ depopulate, în acord cu speranţa de viaţă mai mică.
   Potrivit datelor din tabelul 3, Craiova diferă semnificativ de media URHIS 2 în privinţa sănătăţii: autoevaluarea sănătăţii este ceva mai bună, problemele psihice mai puţin numeroase, dar durerile de spate sunt mai frecvente. În privinţa stilului de viaţă, în comparaţie cu media URHIS 2, tinerii craioveni raportează activitate fizică mai redusă, consum de fructe mai mare, consum de legume mai scăzut, periaj regulat al dinţilor mai puţin frecvent, ore alocate TV în timpul săptămânii mai numeroase, fumatul zilnic mai mare, fumat până la 13 ani mai scăzut, consum mare alcool la ocazii – mai rar, gustatul alcoolului la o vârstă sub 13 ani – mai frecvent, frecvenţa celor care au „gustat“ vreodată canabis – mai mică, sex neprotejat – mai rar. În ceea ce priveşte mediul social, infracţionalitatea în proximitate este mai scăzută, implicarea în accidente rutiere mai mică şi agresările suferite mai puţin frecvente.
   În ansamblu, Craiova diferă semnificativ de media URHIS 2 în 17 privinţe (1, 2, 4, 6–19) din 19 itemuri sănătate/stil de viaţă/mediu social.
   Se observă că oraşele româneşti diferă de contextul URHIS 2 în privinţa a 11 până la 17 indicatori din lista de 19.

 

Diferenţe în triunghiul Bistriţa – Craiova – Iaşi

 

   Am investigat deosebirile dintre indicatorii de sănătate, stil de viaţă şi mediu social în triunghiul românesc, folosind testul Fisher pentru testarea semnificaţiei diferenţelor între procente.
   Bistriţa diferă semnificativ sau tinde să difere semnificativ de Iaşi în cinci sau două privinţe respectiv, din 19 itemuri sănătate/stil de viaţă/mediu social (tabelul 4).
   Bistriţa diferă (tinde să difere) semnificativ de Craiova în şase (două) privinţe din 19 itemuri sănătate/stil de viaţă/mediu social (tabelul 5).
   Iaşi diferă (tinde să difere) semnificativ de Craiova în şapte (una) privinţe din 19 itemuri sănătate/stil de viaţă/mediu social (tabelul 6).
   Se observă că Bistriţa diferă (tinde să difere) semnificativ faţă de Iaşi şi de Craiova în cinci (două), respectiv şase (două) itemuri din 19, iar Iaşii şi Craiova sunt (sau tind să fie) diferite semnificativ în şapte (unul) itemuri din 19.

 

 

Bistriţa, Craiova, Iaşi – comparaţie între ele şi faţă de Europa

 

   Iaşi şi Craiova sunt distanţate geografic (566 km) şi aparţin unor culturi de vieţuire net diferite, atât cât se poate într-o ţară de întindere mijlocie precum România. Spre deosebire, între Iaşi şi Bistriţa (308 km) se pot argumenta unele similitudini, datorate în special transferurilor de cutume de la Iaşi către Bistriţa, în legătură cu influenţa istorică exercitată de voievodatul Moldovei asupra estului şi nordului Ardealului.
   Aşteptarea era deci ca magnitudinea diferită a urbanului între oraşe din culturi vecine să opereze diferenţe notabile referitoare la sănătate (s) /stil de viaţă (sv) /mediu social (ms), după cum era de aşteptat ca deosebirile culturale între două oraşe mari din regiuni foarte distanţate să introducă diferenţe s/sv/ms considerabile.
   Cu toate acestea, la adolescenţii de 14–16 ani, „distanţa medie“ s/sv/ms (exprimată prin numărul itemurilor semnificativ diferite) între Bistriţa (urban mijlociu) şi Iaşi sau Craiova (ambele urban mare) apare comparabilă (sau poate ceva mai mică) decât distanţa dintre Iaşi şi Craiova (ambele urban mare, dar culturi de vieţuire net diferite), toate aceste „distanţe“ fiind relativ modeste.
   Toate „distanţele“ din triunghiul românesc apar însă mai mici decât cele care separă fiecare dintre oraşele româneşti de contextul URHIS 2.
   Totuşi, în comparaţia „triunghiulară“ de mai sus am folosit testul Fisher pentru semnificaţia diferenţelor între procente, care, a priori, are o putere mai mică (sesizează mai greu diferenţele semnificative statistic) decât testul de semnificaţie folosit de echipa URHIS 2, în posesia datelor complete, pentru comparaţiile între fiecare dintre oraşele româneşti şi contextul URHIS 2.
   Pentru a investiga această chestiune, am efectuat testul Fisher între procentele Bistriţa şi procentele medii URHIS 2, obţinând zece diferenţe semnificative şi două tendinţe de semnificaţie faţă de cele 12 diferenţe semnificative validate prin testul mai puternic folosit de autorii URHIS 2 (tabelul 7; pentru URHIS 2 am considerat numărul standard de 400 de subiecţi, v. fig. 1). Suma semnificaţii + tendinţe de semnificaţie cf. Fisher (9+3) este egală cu numărul semnificaţiilor obţinute prin testul mai puternic (12). Luând în consideraţie şi tendinţele, conform testului Fisher, metodele de testare sunt de putere apropiată şi nu pot servi ca explicaţie pentru constatarea de mai sus.
   Examinând distribuţia geografică a celor 20 de oraşe din sub-studiul YOUTH, vedem că „euro-oraşul mediu“ (o ficţiune statistică, desigur) este plasat mai degrabă către vestul şi nordul Europei decât către centru-est, unde se găseşte România. Faţă de acest eurourban mediu nord-vestic, adolescenţii din oraşele noastre prezintă diferenţe semnificative consistente în privinţe favorabile: consum regulat de fructe mai mare; „gustat“ vreodată canabis mai puţin frecvent; infracţiuni în proximitate mai puţin frecvente; agresări suferite recent mai puţin frecvente, dar şi defavorabile: dureri de spate mai frecvente, activitate fizică mai puţină, periajul regulat al dinţilor mai puţin frecvent.
   Între oraşele României, diferenţele semnificative şi tendinţele de semnificaţie (5+2, 6+2 şi 7+1) sunt mai puţin numeroase decât diferenţele semnificative între fiecare dintre ele şi eurooraşul mediu (între 11şi 17).
   Între Bistriţa (urbanul mijlociu) şi fiecare dintre celelalte două oraşe din urbanul mare, numărul diferenţelor semnificative este apropiat de numărul diferenţelor semnificative între cele două oraşe mari din culturi deosebite, ridicându-se la circa o treime din cei 19 indicatori selecţionaţi de YOUTH.
   Sugestia este că magnitudinea urbanului românesc nu operează diferenţe mai numeroase decât diferenţele culturale regionale în sânul indicatorilor urmăriţi de YOUTH la adolescenţii de 14–16 ani. Explicaţia ar putea fi căutată în legătura virtuală susţinută între adolescenţi pe calea comunicării electronice, a reţelelor de socializare, prin simpatizările/participările sportive, ca şi prin influenţele de acelaşi tip exercitate de media audio-tv asupra acestei categorii foarte receptive, dar şi prin instrucţiunea şcolară relativ uniformă în ţară.
   Reţinem totuşi că Bistriţa diferă consistent faţă de cele două oraşe mari în trei privinţe: activitate fizică sporită, pe care o putem pune pe seama ajutorului în gospodărie (fâneţe, vite, grădini etc.), caracteristic amestecului rural–urban din oraşele mici/mijlocii, fumatul zilnic mai scăzut, dar frecvenţa primului „fum“ la sau înainte de vârsta de 13 ani – paradoxal mai mare în Bistriţa. De ce primul fum (pe ascuns) nu conduce, peste câţiva ani, la fumat zilnic (care nu mai poate fi ascuns comunităţii) poate fi explicat prin coeziunea socială mai strânsă din urbanul mic/mijlociu, care cultivă atitudinea critică a comunităţii faţă de fumatul la vârste mici.
   Când este însă vorba de oraşele din România faţă de eurourbanul mediu, deosebirile nu întârzie să se exprime, ridicându-se la peste două treimi din indicatorii YOUTH: cyber-integrarea europeană a adolescenţilor nu poate birui condiţionările istorice şi geopolitice naţionale.
   Pentru a vedea unde şi cât operează aceste condiţionări la adolescenţii europeni de 15 ani (urban şi rural laolaltă), dispunem de rezultatele metaanalizei recente OECD privind 24 de ţări UE şi şase alte state europene (Health at a Glance 2012). Astfel, din adolescenţii de 15 ani din Austria, Croaţia, Cehia, Ungaria, Letonia, Lituania, peste 25% raportează că fumează cel puţin o dată pe săptămână. În schimb, mai puţin de 15% din cei din ţările nordice (Danemarca, Islanda, Norvegia şi Suedia), Irlanda, Olanda, Portugalia şi Marea Britanie fumează săptămânal. Prevalenţa fumatului este mai mare la băieţi faţă de fete în Letonia, Lituania şi România, unde diferenţa este de 10% sau mai mare, în timp ce în Cehia şi Spania fetele fumează mai mult decât băieţii cu peste 5%. Episoade de beţie de cel puţin două ori în timpul vieţii au fost raportate de peste 40% din băieţii de 15 ani din Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Ungaria, Letonia, Lituania, Slovenia şi Regatul Unit. Procente mult mai mici (mai puţin de 20%) sunt raportate în Italia, Luxemburg, Olanda, Islanda şi Macedonia. Băieţii depăşesc în general fetele la abuzul de alcool, de exemplu în Croaţia, Ungaria, Lituania şi România cu cel puţin 10%; totuşi, în Finlanda, Spania, Suedia şi Regatul Unit fetele depăşesc băieţii cu 5%. În majoritatea ţărilor, a fost raportat la adolescenţi un consum zilnic mai mare de fructe decât de legume, exceptând Belgia, Olanda, Suedia, Irlanda şi Franţa, unde tendinţa este inversă. În ţări din sudul Europei, precum Grecia, Italia, Portugalia şi Spania, dar şi în Croaţia, Islanda, Luxemburg şi Slovenia, mai mult de 15% din adolescenţi sunt supraponderali sau obezi; procentul este sub 10% în Letonia şi Lituania, Danemarca, Franţa şi Olanda. Se consideră îngrijorător faptul că activitatea fizică tinde să scadă între 11 şi 15 ani pentru cele mai multe ţări europene: în Austria, Finlanda, Norvegia şi Spania scăderea ajunge chiar la 50% pentru băieţi, iar în Austria, Irlanda, România şi Spania la peste 60% pentru fete.
   În planul practic al educaţiei pentru sănătate în România, avem de lucrat la adolescenţi în direcţia activităţii fizice, a periajului regulat al dinţilor, a poziţiilor vicioase la masa de lucru (care antrenează cu timpul dureri de spate), dar şi în privinţa fumatului în urbanul mare, unde înregistrăm note defavorabile faţă de Europa. Abandonarea fumatului la adolescenţii români se dovedeşte o sarcină redutabilă (Trofor şi colab., 2009).

 

CINDI Pucioasa 2000

 

   Pucioasa, localitate balneară cu 16.300 de locuitori în anul 2000 (urbanul mic), din premontanul sud-carpatic, a constituit prima arie naţională de demonstraţie în programul de prevenţie Euro-CINDI (Countrywide Integrated Noncommunicable Diseases Intervention).
   Datele următoare provin din evaluarea iniţială a factorilor de risc comuni (fumat, abuz de alcool, alimentaţie nesănătoasă, sedentarism şi stres) pentru bolile netransmisibile (bolile cardiovasculare, cancer, boli respiratorii netransmisibile) pe un eşantion de 564 de subiecţi (272 de bărbaţi şi 292 de femei) cu vârste cuprinse între 15 şi 64 ani (media de 43,8 ±14,6 ani), între care 30 de băieţi şi 19 fete între 15 şi 19 ani, care vor servi drept bază de comparaţie pentru datele YOUTH Bistriţa 2009.
   Argumentele care pledează pentru relevanţa unei asemenea comparaţii se referă la magnitudinea vecină a urbanului, plasarea în relief comună şi apartenenţa celor două eşantioane studiate la categoria adolescenţilor. Împotriva relevanţei pentru scopul urmărit a comparaţiei Pucioasa–Bistriţa ar contraargumenta apartenenţa la regiuni geoistorice diferite, repercutând în chip natural asupra stilurilor de viaţă (deşi poziţia Pucioasei în nordul Munteniei a înlesnit un transfer de cutume din sudul Transilvaniei), dar şi suprapunerea de vârstă numai parţială între eşantioane, lotul Bistriţa cuprinzând subiecţi în jurul vârstei de 15 ani exclusiv.
   Am dezagregat, din baza de date CINDI Pucioasa 2000 (Negoescu, 2001) informaţia despre stilul de viaţă pentru cohorta 15–19 ani (total şi pe genuri) şi am confruntat-o cu datele comparabile din YOUTH Bistriţa 2009 privind adolescenţii 14–16 ani, folosind testul Fisher pentru a examina semnificaţia statistică a diferenţei dintre mediile procentuale.

 

   Pe baza substudiului EURO-URHIS 2 YOUTH 2009, articolul plasează în context european adolescenţii din trei comunităţi româneşti aparţinând urbanului mic/mijlociu (la scară europeană), apoi examinează diferenţele între acestea, în privinţa sănătăţii şi a stilului de viaţă, pentru a lămuri cât contează magnitudinea urbanului în socioculturi similare (vecine) faţă de profilul sociocultural diferit între două oraşe româneşti mari, distanţate geografic.
   La adolescenţii cu vârste de 14–16 ani, magnitudinea urbanului din culturi vecine nu este în măsură a influenţa indicatorii URHIS 2 de sănătate/stil de viaţă/mediu social mai mult decât diferenţe nete în cultura vieţuirii în oraşe din urbanul românesc mare ce pot conta semnificativ pentru populaţia in toto. În fapt, diferenţele între adolescenţi sunt moderate, afectând numai circa o treime din indicatorii URHIS 2, între care totuşi activitatea fizică şi fumatul zilnic sunt în favoarea urbanului mic. Omogenizarea culturală a acestei grupe de vârstă prin comunicarea IT şi instrucţiunea şcolară relativ uniformă ar putea furniza o explicaţie.
   În contrast, deosebirile dintre oraşele româneşti şi o comunitate eurourbană robot (descrisă de medii statistice), care s-ar plasa către nord-vestul ţării noastre, sunt notabile, afectând circa două treimi din indicatorii menţionaţi. Cyber-integrarea europeană a adolescenţilor noştri nu este încă în măsură a birui condiţionările istorice şi geopolitice. Adolescenţii din urbanul românesc se găsesc pe poziţii defavorabile faţă de această referinţă europeană în privinţa activităţii fizice, îngrijirilor orale şi a disconfortului lombar, iar cei din urbanul mare – şi în privinţa fumatului zilnic. Aceste aspecte trebuie vizate cu precădere de educatorii noştri de sănătate.
   În continuare, sunt analizate deplasările în stilul de viaţă la adolescenţii din urbanul românesc mic/mijlociu de-a lungul primei decade a anilor 2000, folosind ca referinţă pentru tabloul Bistriţa – URHIS 2 datele studiului CINDI Pucioasa 2000 la cohorta 15–19 ani. Reducerea semnificativă a fumatului regulat/zilnic şi tendinţa de creştere a activităţii fizice de timp liber apar drept principalele evoluţii. Există, de asemenea, indicii privind reducerea consumului ocazional de alcool şi pierderea virulenţei stresului psihosocial urmată de reducerea problemelor psihice asociate.
   În context european, dinamica reducerii fumatului şi a sporirii activităţii fizice de timp liber în ultima decadă la adolescenţii români studiaţi apar a depăşi notabil evoluţiile raportate în UE; aceste sugestii sunt însă relativizate de distribuţiile de vârstă numai parţial suprapuse ale celor două eşantioane comparate.
   Învăţămintele pentru educatorii de sănătate sunt menţinerea presiunii pe neînceperea fumatului şi promovarea constantă a mişcării pentru sănătate în toate formele accesibile veniturilor modeste din ţara noastră: efortul (para-)sportiv intens „dezactivează“ tendinţele către consumul excesiv de alcool sau fumat la adolescenţi şi se opune progresiei stresului psihosocial către disfuncţii psihice, la toate vârstele.

 

 

Bistriţa 2009 vs. Pucioasa 2000

 

   Tabelul 8 compară adolescenţii din Bistriţa şi Pucioasa în privinţa principalilor descriptori stil de viaţă. Supraponderea (BMI peste 25 kg/m2) prezintă o tendinţă de creştere semnificativă la adolescenţii din Bistriţa faţă de cei din Pucioasa. Fumatul zilnic, consumul ocazional de alcool şi stresul/problemele psihologice descresc semnificativ între Pucioasa 2000 şi Bistriţa 2009, în timp ce activitatea fizică prezintă o tendinţă de creştere la limită. Comparaţia între genuri la Pucioasa arată fumat regulat/zilnic şi consum ocazional de alcool semnificativ reduse la fete faţă de băieţi.
   Cu excepţia supraponderii, ce tinde să fie mai frecventă în Bistriţa, grupul de descriptori ai stilului de viaţă la adolescenţi prezintă ameliorări nete sau tendinţe de ameliorare între Pucioasa 2000 şi Bistriţa 2009. De remarcat însă că numai supraponderea, fumatul şi activitatea fizică sunt direct comparabile între Pucioasa şi Bistriţa.
   Astfel, în timp ce în chestionarul CINDI Pucioasa consumul ocazional de alcool se referă la o nuntă/botez/aniversare/altă petrecere survenită în ultima săptămână, la Bistriţa este chestionat consumul considerabil (egal sau depăşind cinci doze) la o ocazie survenită în ultima lună. Mai departe, la Pucioasa, stresul major se referă la prezenţa uneia dintre situaţiile prevăzute la itemurile 1, 2, 4, 7 şi 8 din lista factorilor de stres psihosocial adaptată de G. Popescu după chestionarul Holmes-Rahe (Anexa 2), în timp ce la Bistriţa problemele psihologice (în legătură probabilă cu stresul) au fost identificate prin scoruri SDQ de 20 sau mai mult (Goodman, 2002). Acestea fiind spuse, comparaţiile privind alcoolul şi stresul/problemele psihice sunt orientative.
   Tendinţa de creştere a frecvenţei supraponderii în Bistriţa poate fi pusă în parte pe seama scăderii cunoscute a IMC între adolescenţa timpurie/medie (14–15 ani) şi cea târzie (17–18 ani) din motive fiziologice, dar şi psihosociale (estetice, de exemplu). În Europa, frecvenţa supraponderii la adolescenţii de 15 ani din 24 de ţări UE a prezentat, de asemenea, o tendinţă de creştere de la 11% la 13% între sezoanele 2001–2002 şi 2009–2010.
   Datele privind fumatul urmează o eurotendinţă mai generală; studii în 14 ţări UE arată între 2001–2002 şi 2009–2010 o descreştere a fumatului la adolescenţii de 15 ani, în cazul băieţilor de la 26% la 20%, iar în cazul fetelor de la 25% la 19%. În acelaşi context UE, frecvenţa relatării a cel puţin două episoade de consum masiv de alcool (beţie) în viaţă scade de la 45% la 40% pentru băieţi şi pare să scadă de la 37% la 36% pentru fete.
   Activitatea fizică specificată prin „timp liber“ (Pucioasa) sau prin „minimum 30 de minute cel puţin de două ori pe săptămână“ (Bistriţa) tinde să crească la adolescenţii români de-a lungul unei decade; spre deosebire de adulţii din Pucioasa, unde „timpul liber“ înseamnă, de regulă, munca în gospodărie sau la grădini, activitatea fizică raportată de adolescenţi se referă şi la (Pucioasa) sau numai la (Bistriţa) exerciţiul fizic parasportiv pentru formă/siluetă/competiţie sau, simplu, de plăcere. Activitate fizică cu intensitate moderată sau mare a fost raportată cu frecvenţă staţionară la aproximativ 19% din băieţi sau cu tendinţa de scădere de la 11% la 9% pentru fetele de 15 ani din 21 de ţări UE între anii 2005–2006 şi 2009–2010.
   Reducerea importantă a fumatului şi creşterea activităţii fizice în Bistriţa 2009 faţă de Pucioasa 2000 trebuie interpretate cu prudenţa cerută de deosebirea de vârstă între cele două eşantioane de adolescenţi; lotul Bistriţa de 14–16 ani conţine exclusiv elevi din clasele a opta şi a noua, trăind într-un mediu şcolar relativ supravegheat, în timp ce lotul Pucioasa este distribuit între 15 şi 19 ani, incluzând elevi din clasele terminale sau tineri de vârstă postliceală, mai detaşaţi de mediul familial şi supuşi adesea unor influenţe toxice în privinţa stilului de viaţă.
   În sfârşit, comparaţia între genuri, posibilă numai în Pucioasa, favorizează fetele în privinţa fumatului şi a consumului ocazional de alcool; mediile pentru activitatea fizică şi stres arată diferenţe în acelaşi sens, împiedicate însă de dimensiunea loturilor să atingă pragurile de semnificaţie statistică. Dezagregarea pe genuri a datelor din studiul Bistriţa 2009, când va fi posibilă, ar putea confirma stilul de viaţă mai favorabil sănătăţii la fete faţă de băieţi.

 

Concluzii

 

   La adolescenţii de 14–16 ani din România, magnitudinea urbanului din culturi vecine nu pare a afecta indicatorii sănătate/stil de viaţă/mediu social urmăriţi de URHIS 2 mai mult decât diferenţe nete în cultura vieţuirii între oraşe din urbanul mare ce pot conta major pentru populaţia in toto. În fapt, toate aceste efecte sunt modeste, atingând numai circa o treime din indicatorii URHIS 2, între care totuşi prevalenţa activităţii fizice şi cea a fumatului zilnic sunt favorabile urbanului mic. Omogenizarea culturală a acestei grupe de vârstă prin comunicarea IT şi instrucţiunea şcolară relativ uniformă ar putea oferi o explicaţie.
   În contrast, deosebirile între fiecare dintre oraşele româneşti şi un eurourban mediu plasat mai la nord şi mai la vest sunt notabile, afectând circa două treimi din indicatori. Cyber-integrarea europeană a adolescenţilor noştri nu pare a birui condiţionările istorice şi geopolitice.
   Adolescenţii de 14–16 ani din urbanul românesc se găsesc pe poziţii defavorabile faţă de euro-urbanul mediu în privinţa activităţii fizice, periajului regulat al dinţilor şi durerilor lombare, iar cei din urbanul mare şi în privinţa fumatului zilnic. Promotorii şi educatorii de sănătate din România trebuie să vizeze cu precădere aceste aspecte în activităţile lor practice.

 

Adolescenţii de 14–16 ani din urbanul românesc se găsesc pe poziţii defavorabile faţă de eurourbanul mediu în privinţa activităţii fizice, periajului regulat al dinţilor şi durerilor lombare, iar cei din urbanul mare şi în privinţa fumatului zilnic.
Promotorii şi educatorii de sănătate din România trebuie să vizeze cu precădere aceste aspecte în activităţile lor practice.

 

 

   Reducerea semnificativă a fumatului regulat/zilnic şi tendinţa de creştere a activităţii fizice de timp liber cu conţinut dominant parasportiv apar drept principalele deplasări de-a lungul primei decade a secolului 21 în stilul de viaţă al eşantioanelor de adolescenţi din urbanul românesc mic/mijlociu, studiate de noi şi de colegii EURO-URHIS 2. Există, de asemenea, indicii privind reducerea consumului ocazional de alcool şi pierderea virulenţei stresului psihosocial urmată probabil de reducerea problemelor psihice asociate.
   În context european, dinamica reducerii fumatului şi sporirea activităţii fizice din timpul liber, în ultima decadă, la adolescenţii români studiaţi, par a depăşi notabil alte evoluţii raportate în UE; aceste sugestii sunt însă relativizate de distribuţiile de vârstă numai parţial suprapuse ale eşantioanelor comparate.
   Pentru educatorii de sănătate din ţara noastră, ale căror eforturi au contribuit neîndoielnic la conturarea acestei dinamici mai degrabă pozitive, învăţămintele sunt: menţinerea presiunii pe neînceperea fumatului şi promovarea constantă a mişcării pentru sănătate în toate formele accesibile veniturilor modeste din ţara noastră. Efortul (para)sportiv intens „dezactivează“ tendinţele către consumul excesiv de alcool sau fumat la adolescenţi şi se opune progresiei stresului psihosocial către probleme psihice, la toate vârstele.

 

Anexa 1. Oraşe şi ţări în studiul EURO-URHIS 2

Amsterdam (Olanda), Birmingham (Marea Britanie), Bistriţa (România), Bordeaux (Franţa), Bratislava (Slovacia), Cardiff (Marea Britanie), Craiova (România), Glasgow (Marea Britanie), Greater Manchester (Marea Britanie), Iaşi (România), Kaunas (Lituania), Köln (Germania), Kosice (Slovacia), Liepaja (Letonia), Ljubljana (Slovenia), Maribor (Slovenia), Merseyside (Marea Britanie), Montpellier (Franţa), Oberhausen (Germania), Oslo (Norvegia), Riga (Letonia), Siauliai (Lituania), Skopje (Macedonia), Tetovo (Macedonia), Tromso (Norvegia), Utrecht (Olanda).

 

Anexa 2. Lista factorilor de risc psihosocial în studiul CINDI Pucioasa 2000

Cu aldine factorii consideraţi majori: decesul unui membru al familiei (1), pierderea locului de muncă sau a sursei de venituri pentru traiul zilnic (2), schimbarea domiciliului sau a locului de muncă (3), îmbolnăvire sau accidentare cu internare în spital (4), conflicte cu autorităţile/vecinii/prietenii/rudele/membrii familiei (5), modificarea bruscă a orarelor şi obiceiurilor vieţii zilnice (6),distrugerea familiei prin divorţ/separare/abandon/alungare din cămin etc. (7), schimbarea vieţii prin divorţ/pensionare/profesie nouă/naşterea unui copil cu probleme (8), calamităţi sau accidente (9), alte evenimente neprevăzute (10).

*Cele 18 oraşe mari selectate de noi pe datele din 2010 au probabil şi în prezent peste 100.000 de locuitori, chiar dacă rezultatele recensământului din 2011 arată reducerea populaţiei stabile cu circa două milioane faţă de 2002; de aceea, pentru siguranţă, nu am inclus, între cele 18, Botoşani, Suceava, Piatra Neamţ, Râmnicu Vâlcea şi Satu Mare, care numărau în 2010 puţin peste 100.000 de locuitori.

  

Mulţumiri sunt adresate prof. dr. Ioan Stelian Bocşan, care ne-a acordat permisiunea reproducerii unor figuri şi tabele din rapoartele studiilor EURO-URHIS.

 

Notă autor:

Bibliografie

1. Bocşan IS (Romania representative). Health Profile: Bistriţa, România. Taking cities to a healthier future – EURO-URHIS 2. Municipal Health Service Utrecht, august 2012

2. Bocşan IS (Romania representative). Health Profile: Iaşi, România. Taking cities to a healthier future – EURO-URHIS 2. Municipal Health Service Utrecht, august 2012

3. Bocşan IS (Romania representative). Health Profile: Craiova, România. Taking cities to a healthier future – EURO-URHIS 2. Municipal Health Service Utrecht, august 2012

4. Goodman. Strengths and Difficulties Questionnaire (SDQ), 2002
5. Negoescu R (coord.). Introducere în noua sănătate publică. Proiectul CINDI-Pucioasa: premise stil de viaţă ale sănătăţii şi bolii în România. Editura ISPB, Bucureşti, 2001

6. Trofor A, Mihălţan F, Mihăicuţă S, Lotrean L. Abandonul fumatului şi prevenţia lui la tineri – experienţa românească. Pneumologia nr. 1/2009

7. Anuarul statistic al României 2010. Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti, 2011

8. EURO-URHIS 2 metadata. Municipal Health Service Utrecht, 2012

9. Health at a Glance: Europe. OECD, Paris, 2012

10. Recensământul populaţiei şi al locuinţelor, 18–27 martie 2002. Institutul Naţional de Statistică, 2003

11. Rezultatele definitive ale Recensământului populaţiei şi al locuinţelor – 2011 (caracteristici demografice ale populaţiei), date finale. Institutul Naţional de Statistică, 2013

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe