„Nu
cred că am înghiţit niciodată atâta fum de ţigară“, spune cu ton aspru o fată
care merge cu paşi mari printre fumătorii din holul Facultăţii de Medicină din
Bucureşti. Fumatul e ilegal în instituţiile publice, dar aici sunt mereu
grupuri de studenţi care fumează chiar deasupra semnelor pe care scrie mare:
„Fumatul interzis. Amenzi între 100 şi 500 de lei“. Nimeni nu îşi aminteşte când
s-a dat ultima amendă. Doamna care vinde la chioşcul din capătul holului tuşeşte
şi deschide geamul, dar nu protestează.
Un student de anul I le spune colegilor că
fumează din cauza stresului – „m-aş lăsa dacă ai putea reforma UMF-ul într-o
imagine idealizată şi mai puţin stresantă“.
Din catedra de anatomie iese un
asistent care îşi cheamă studenţii înapoi în sala de disecţie – „gata pauza!“.
Are o ţigară aprinsă în mână.
România
este pe locul patru în UE la fumat
Claudiu
Toader, anul VI, a fost până anul trecut coordonatorul proiectului Anti-Tabac şi spune că pe studenţii la
medicină îi convingi cel mai greu să se lase de fumat – „au senzaţia că ştiu
toate procesele patologice şi spun că riscul lor e în totalitate asumat – «De îmbolnăvit,
oricum te îmbolnăveşti»“. Unii dintre ei nu-şi asumă însă faptul că îşi îmbolnăvesc
colegii. Claudiu şi echipa lui i-au cerut anul trecut rectorului să amenajeze
un fumoar, dar până acum nimeni nu a făcut asta – „sper că o să se întâmple
acest lucru cu următorul rector“.
Proiectul lui Toader a început în 2008 –
voia să facă ceva pentru situaţia României în ceea ce priveşte consumul de
tutun: suntem pe locul patru în UE, iar fumatul în spaţiu public e ceva obişnuit.
„În timp ce obiceiul de a fuma tinde să se reducă în rândul adulţilor din ţările
dezvoltate, situaţia este inversă pentru ţările în curs de dezvoltare. În rândul
tinerilor, se observă o creştere alarmantă a celor care fumează, atât în ţările
dezvoltate, cât şi în ţările în curs de dezvoltare. Se estimează că 4,9
milioane de persoane mor în fiecare an în urma consumului de tutun, iar jumătate
din fumătorii de azi vor muri probabil în urma unei boli derivate din consumul
tutunului“, scrie studentul în descrierea programului.
Studenţii la medicină
ajută oamenii să se lase de tutun
Programul
„Anti-Tabac“ este acum proiect naţional al Federaţiei Asociaţiilor Studenţilor în
Medicină din România şi reprezintă o prioritate pentru mediciniştii din toată ţara.
De câte ori au ocazia, aceştia merg în licee sau în locuri aglomerate din oraş şi
povestesc oamenilor la ce riscuri se expun atunci când fumează sau stau în
preajma fumătorilor – boli cardiovasculare, cancer pulmonar, BPOC etc.
Cei
din Bucureşti colaborează cu Direcţia de Sănătate Publică, Institutul de
Pneumoftiziologie „Marius Nasta“ şi, până anul trecut, erau sprijiniţi de
proiectul european HELP – „Pentru o viaţă fără tutun“. De câteva ori pe an,
studenţii merg în parcuri sau în pieţe şi măsoară nivelul monoxidului de carbon
din sângele oamenilor, ca să cuantifice cât de afectaţi sunt plămânii lor de
poluare şi de fumul ţigărilor. După astfel de evenimente, fumătorii sună mai
des la numărul de telefon „Stop Fumat“ (08008 7867 38628 – 08008 Stop Fumat).
Specialiştii de la „Marius Nasta“, medici şi psihologi care se ocupă de această
linie telefonică, cheamă pacienţii la spital şi îi tratează gratuit. Timp de
două-trei luni, aceştia vin, o dată la două săptămâni, pentru a le fi evaluată
starea de sănătate şi pentru a gestiona medicamentos eventualele simptome de
sevraj.
Petreceri fără fumuri
Alt eveniment al campaniei studenţeşti
antifumat este organizarea de petreceri în care tutunul e interzis. „Cum o fi să
vii de la o petrecere şi să nu-ţi miroasă pielea şi hainele a ţigară? Nu mai
este vreun club în Bucureşti în care nu se fumează!“, a spus entuziasmat un
student când a văzut invitaţia. Tinerii se gândesc şi la alte forme prin care să
combată fumatul – vor să-l limiteze în spaţiul public şi să interzică reclamele
la ţigarete din baruri şi cluburi, dar pentru asta au nevoie de suport legal,
care e greu de obţinut.
„În situaţia aceasta, nu poţi să influenţezi
populaţia altfel decât prin informaţii, prezentate eventual de medici şi studenţi
la medicină – e un mare plus. Apoi îi prezinţi procentual riscurile şi îl laşi
să aleagă… Din păcate, genul acesta de program nu-ţi dă o dimensiune exactă a
impactului pe care îl ai asupra populaţiei. Dar cred că cea mai bună soluţie ca
o persoană să se lase de fumat este ca ea să vrea, să fie convinsă de informaţiile
pe care i le dai. Partea ştiinţifică arată că oricât ai încerca metode
alternative, nu e la fel de eficient.
Nu poţi nici să-i închizi pe toţi şi să
le iei ţigările…“, spune Claudiu Toader.
Până una alta, holul mediciniştilor e plin
de fum, iar la examenul de anatomie conferenţiarul fumează, în timp ce ascultă
trei studenţi care tremură…
