În abordarea accidentelor vasculare cerebrale, tratamentul hipertensiunii arteriale reprezintă o importantă problemă de practică. În cadrul rubricii Creierul vascular, dl acad. Constantin Popa realizează o sinteză a elementelor actuale de orientare terapeutică.
În abordarea accidentelor vasculare
cerebrale, tratamentului hipertensiunii arteriale constituie o importantă şi
actuală problemă de practică. Prezentăm, în cele ce urmează, o sinteză a
elementelor de orientare cu privire la modalitatea de intervenţie. Se va putea
observa că autoreglarea circulaţiei
cerebrale rămâne elementul de bază în neuro-cardiologia hemodinamică. Este
necesară o cunoaştere cât mai precisă a acesteia şi individualizarea terapeutică
în funcţie de etiologie. Elementele de orientare generală de care trebuie să ţinem
seama se află în ghidurile naţionale, europene şi americane, care contribuie la
deciziile optime în unităţile de stroke
(urgenţe neurovasculare). Extinderea prezentării şi la alte entităţi decât
infarctul şi hemoragia cerebrale a fost motivată de complexitatea fenomenelor
vasculare cerebrale şi medulare.
Riscurile şi beneficiile creşterii
terapeutice acute a valorilor tensiunii arteriale (TA) după un eveniment
neurologic acut sunt mai puţin clare. Este incorect să considerăm automat toate
urgenţele neurologice asociate cu HTA drept condiţii ce necesită normalizarea
promptă şi agresivă a TA. În multe urgenţe neurologice, HTA este un factor de
modulare, nu cauza principală ce duce la apariţia leziunii SNC. Deciziile
terapeutice se bazează pe cunoaşterea fiziologiei cerebrovasculare şi pe
rezultatele studiilor clinice şi experimentale, uneori contradictorii.
Elemente
de fiziologie cerebrovasculară
Bazele ştiinţifice
ale deciziilor terapeutice
Argumentele pro sau contra tratamentului
sunt trecute în revistă pentru fiecare din patologiile majore întâlnite în secţia
de terapie intensivă. Întrucât aproape că nu există studii care să răspundă
direct la întrebările clinice, deciziile se bazează pe extrapolarea datelor ştiinţifice
existente. Un excelent studiu asupra acestui subiect este cel al lui Rose şi
Mayer (Rose JC, Mayer SA. Optimizing blood pressure in neurological
emergencies. Neurocrit Care. 2004;1:287-99).
Accidentul
vascular cerebral ischemic
Relaţia
dintre TA şi perfuzia cerebrală
Relaţia dintre TA iniţială şi prognosticul stroke-ului
Se pare
că atât tensiunea arterială foarte crescută, cât şi cea foarte scăzută, în
zilele consecutive unui stroke acut, conduc la un prognostic mai rezervat.
Managementul TA
post-AVC ischemic acut
Tratamentul TA în stroke-ul acut este controversat, indiferent dacă se încearcă reducerea sau creşterea TA. Foarte puţine studii clinice sunt disponibile pentru a-i îndruma pe clinicieni. Se poate argumenta că există un avantaj teoretic în amânarea tratamentului cu antihipertensive prin aceea că ar asigura o presiune de perfuzie în perioada de după lezare, când creierul încearcă să repare vasele cerebrale deteriorate şi să restabilească autoreglarea cerebrală locală. Chamoro şi colab. (Chamorro A, Vila N, Ascaso C, Elices E, Schonewille W, Blanc R. Blood pressure and functional recovery in acute ischemic stroke. Stroke. 1998 Sep;29:1850-3) au constatat că o scădere cu 20–30% a TA medii, în ziua a doua după declanşarea stroke-ului, aproape a triplat şansele de vindecare completă, fără nicio indicaţie de efect contrar al agenţilor hipotensivi.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe