Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Ars Medici

„Trupul“ bătrânului

Viața Medicală
Dr. Alexandru TRIFAN vineri, 4 septembrie 2009

Dacă vrem să spunem ceea ce suntem, venind din afara noastră ca obvservatori ai lumii la persoana a treia, dispunem de cuvântul corp (Körper, body of flesh and bones, corps éprouvé), dar dacă încercăm să ne definim din interior, ca locuitori ai lumii la persoana a treia, apelăm la noţiunea de trup (Leib, body-in-mind, corps imaginé). (...)

   Trupul este înţeles fenomenologic ca fiind centrul a trei dimensiuni convergente: • experienţa Sinelui • experienţa de obiect constitutiv al lumii atribuitoare de sens, şi • experienţa venită din direcţia semenilor, adică intersubiectivitatea şi intercorporalitatea.
   Dacă trăirile şi experienţele Sinelui rămân nemodificate odată consumată adolescenţa, pe măsura înaintării în vârstă atribuirea de sens şi intersubiectivitatea ori intercorporalitatea sunt afectate progresiv. Impresia trupului că posedă lumea, că are şanse mari la structurarea şi organizarea câmpului experienţei se diminuează odată cu marginalizarea şi excluderea socială treptată din curentul evenimentelor, făcând să apară, să se instaleze şi să crească sentimentul de inutilitate. Frânarea participării la proiecte desprinde obiectele de sensul lor, pentru că acestea sunt concepute ca părţi ale situaţiilor. Motivaţia acţiunilor ca răspuns la situaţii şi nu ca reacţie la stimuli este alterată de dezangajarea profesională. Trupul încearcă să înţeleagă constant structura situaţiilor, alcătuită din două componente: obiecte şi întâmplări. Această înţelegere este ruinată la vârstnic de parcurgerea în timpul vieţii a numeroase vicisitudini, deziluzii şi pierderi. Treptat, cu vârsta, stabilitatea mediului în care trăieşte vârstnicul este compromisă de restrângerea posibilităţii de aplicare la persoana întâi a verbului a face şi de utilizarea lui la timpul viitor. Criza competenţei este declanşată de faptul că, existând o legătură indisolubilă între cunoştinţe şi acţiuni, blocarea acestora din urmă le lasă pe primele inutilizabile. Or, tocmai posibilităţile de acţiune constituie ceea ce noi numim înţelesuri, pentru că sensul unui obiect noţional este atribuit de modul în care el poate fi utilizat. Acest adevăr este spus şi de Heidegger, care afirmă că forma bazală a cunoaşterii obiectelor întâlnite în lume nu este cogniţia teoretică, ci mai degrabă un fel de descoperire a modului cum sunt ele folosite, a felului cum pot fi puse ele la treabă. Faptul că retragerea privează vârstnicii de acţiune le dă impresia că „li se fură obiectele cu sens“.
   A doua „boală“ a trupului vârstnicilor este lezarea intersubiectivităţii. Aceasta ar fi, după Merleau-Ponty, relaţionarea prereflexivă, perceptuală şi conceptuală a persoanei cu altele cărora li se recunoaşte statutul de alter ego. Or, „trupul“ vârstnicilor nu mai este superpozabil cu acela al urmaşilor, apărând o scindare a sensului acţiunilor. Din unghiul intercorporalităţii, intersubiectivitatea produce o simbioză dintre „carnea“ sufletelor a două persoane, fenomen deloc abstract. Ea mai reprezintă un transfer de schemă corporală, prin care ceilalţi sunt acceptaţi ca fiind similari cu subiectul. Altfel spus, intersubiectivitatea include interîntruparea ca fenomen bazal al sociabilităţii sincretice şi a identificării patetice cu ceilalţi, formând suportul conectării interacţiunii cu comportamentul şi comunicarea. Psihologia developmentală vorbeşte despre faptul că încă din copilăria timpurie înţelegerea altei persoane se face prin contactul corp la corp. Există şi dovada neuroimagistică a neuronilor-oglindă, un set de celule nervoase vizual-motorii existente în contextul premotor al primatelor, presupus a constitui substratul neurofiziologic al intersubiectivităţii şi intercorporalităţii. Dar acestea sunt afectate de vârstă atât sub aspect neurotisular, cât şi ca o imposibilitate de a realiza, cu populaţia tânără, interîntruparea. Modificările psihologice legate de vârstă pot explica alienarea în fragilitate a bătrânului şi chiar apariţia psihozelor depresive.

 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 199 de lei
  • Digital – 149 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC