Abstract
The authors present the various uses of the pneumatic test using
Siegle’s speculum to establish the positive and differential diagnosis. (...)
Speculul pneumatic Siegle este un instrument
util în clinică pentru a decela mobilitatea membranei timpanice.
Speculul Siegle este alcătuit dintr-o pară de cauciuc, piesa intermediară (tubul de cauciuc) şi complexul lupă–specul auricular.
Acest instrument se prezintă în trei dimensiuni (mic, mediu şi larg), utilizându-se in funcţie de calibrul conductului auricular extern. El este ataşat unei camere cu lupă care are rolul de a mări imaginea membranei timpanice, de aproximativ patru-cinci ori.
În folosirea speculului Siegle, este utilă şi necesară folosirea oglinzii frontale, a lămpii Clar sau fotoforului. Speculul auricular trebuie perfect ataşat la conductul auditiv extern, dar fără a provoca durere, echimoze sau escoriaţii. Odată fixată imaginea, para de cauciuc trebuie manevrată cu blândeţe, deoarece la o manipulare brutală poate apărea sindromul vestibular (Lutsche).
În situaţia unui timpan intact, proba pneumatică Siegle relevă mobilitatea sau imobilitatea membranei timpanice. În cazul unui timpan perforat însă, ne poate arăta permeabilitatea tubară (fiind inversul probei cu pară Politzer sau a insuflaţiei tubare cu sondă Itard). Dacă timpanul este normal, intact şi cu tubă permeabilă, membrana timpanică este mobilă, pe când în cazul în care timpanul este intact dar cu prezenţa otitei seroase, a otitei fibro-adezive sau a miringo-sclerozei, membrana timpanică este imobilă.
În sindromul Goodhill (sindromul „ciocanului
fixat“), membrana timpanică este mobilă, însă mânerul ciocanului este
imobil. Acesta apare imobil şi în anchiloza
aticală a lanţului osicular.
Membrana timpanică imobilă asociată cu mâner
imobil al ciocanului se întâlneşte în glomus de venă jugulară, arteră
carotidă aberantă, adenocoristom salivar, colesteatom primitiv
intracavotimpanic (House, 1953).
Există şi situaţia clinică a unei membrane
timpanice meiopragice, fibroase şi transparente, care prezintă
hipermobilitate. De asemenea, există şi posibilitatea unei membrane
timpanice mobile cu respiraţia (semnul Valsalva în sindromul beanţei
tubare).
Utilizarea speculului Siegle e la fel de utilă şi în asocierea otosclerozei cu sindromul Goodhill, în care sancţiunea operatorie trebuie să se adreseze atât anchilozei stapedo-vestibulare, cât şi anchilozei martelare (care ar reprezenta o posibilă cauză de eşec postoperator).
Tot hipermobilitatea membranei timpanice şi a lanţului osicular poate fi cauza osteogenezei imperfecte (sindromul Lobstein van der Hoove sau boala „sclerelor albastre“).
Asocierea dintre otită seroasă şi sindromul
Goodhill dă cel mai frecvent o imobilitate completă atât a membranei
timpanice, cât şi a mânerului ciocanului.
Există şi varianta utilizării la biomicroscop a speculului Siegle, dar atunci lupa trebuie schimbată cu o lentilă cu zero dioptrii, pentru că altfel nu se poate vizualiza corect.
Utilizarea probei pneumatice a speculului Siegle se face în contextul mai larg al examenului ORL de specialitate şi al examenului nervilor cranieni.
