Cancerul de col uterin reprezintă o problemă de sănătate publică reală și actuală, caracterul său fiind dat de prevalența crescută în rândul femeilor de orice vârstă, de impactul la nivel personal, familial, dar și socioeconomic, precum și de o rată semnificativă a mortalității. Conform datelor statistice, în România o femeie este diagnosticată cu cancer de col uterin o dată la două ore și aproape 2.000 de femei pierd lupta cu această boală, în fiecare an. Cele mai afectate sunt femeile cu vârsta cuprinsă între 15 și 44 de ani. 
Intensificarea activităților de prevenție a factorilor de risc și de conștientizare împotriva apariției acestui tip de cancer este deosebit de importantă, întrucât pot să contribuie la salvarea vieții acestora. Au fost identificați mai mulți factori de risc care cresc șansele de a dezvolta cancer de col uterin. Unii dintre acești factori pot fi modificați sau evitați (fumatul sau infecția cu HPV), în timp ce alții nu pot fi modificați (vârsta și istoricul familial).
Cel mai important factor de risc este infecția cu virusul papiloma uman (HPV). Studiile epidemiologice au demonstrat că factorul etiologic principal pentru dezvoltarea carcinomului preinvaziv sau invaziv de col uterin este infecția persistentă cu HPV. Tipurile de HPV care favorizează apariția cancerului de col uterin sunt, de obicei, transmise prin contact sexual.
Incidența cancerului de col este corelată cu prevalența infecției cu HPV în rândul populației. În țările cu incidență mare pentru neoplazia de col uterin, prevalența infecțiilor cronice cu HPV variază între 10% și 20%, în timp ce în țările cu incidență redusă prevalența este cuprinsă între 5% și 10%. HPV cuprinde un grup de peste 200 de virusuri înrudite, dintre care cel puțin 12 sunt asociate cu patologia neoplazică.
HPV 16 este asociat cu aproximativ 55-60% din cazurile de cancer de col uterin, iar HPV 18 este implicat într-o proporție de 10-15% din cazuri. Alte opt subtipuri (31, 33, 35, 45, 51, 52, 56 și 58) sunt asociate cu majoritatea celorlalte cazuri de cancer cervical. Infecția cu HPV subtipurile 16 și 18 poate crește riscul de dezvoltare a neoplaziei cervicale intraepiteliale de la 11 până la 16,9 ori. Infecția cu HPV apare cel mai frecvent la adolescente și femei tinere, la debutul deceniului al treilea de viață. Prevalența infecției crește de la vârsta de 14 până la 24 de ani, dar apoi scade treptat până la 59 de ani. La femeile tinere, în special sub 21 de ani, infecția este tranzitorie, iar majoritatea leziunilor de col uterin asociate se vor rezolva spontan, în aproximativ 8 luni.
Alți factori de risc care cresc șansele de a dezvolta cancer de col uterin sunt: imunosupresia, fumatul, multiparitatea, contraceptivele orale, comportamentul sexual, greutatea corporală, antecedentele heredo-colaterale de cancer de col uterin, bolile cu transmitere sexuală și statutul socioeconomic precar.
Vestea bună este că acest tip de cancer poate fi prevenit cu ușurință și, depistat în faze incipiente, este vindecabil în proporție de 95%. În contextul situației definite și al statisticilor îngrijorătoare, prevenția cancerului de col uterin se constituie drept cea mai bună și cost-eficientă măsură de sănătate publică. Importanța prevenției derivă din mai multe aspecte.
Din perspectiva posibilelor paciente, discutăm despre o boală potențial letală, la vârste tinere, care chiar și în condiții de supraviețuire presupune prezența durerii, mutilare fizică și psihică, pierderea stimei de sine, dificultăți socioprofesionale și familiale și scăderea semnificativă a calității vieții. Pe de altă parte, pentru sistemul de sănătate, prevenția costă mai puțin decât tratamentul și monitorizarea oncologică, necesare numeroaselor cazuri depistate tardiv. Analizele statistice au arătat că implementarea unor programe de screening – metode eficiente de prevenție – a avut ca rezultat scăderea cu 80% a numărului de cazuri. Cel mai important beneficiu al prevenției rămâne însă salvarea unor vieți omenești, al căror cost nu poate fi cuantificat și a căror valoare nu poate fi suficient evidențiată de niște date statistice. Principala metodă de prevenție primară împotriva bolilor cauzate de HPV este vaccinarea. În statele unde a fost inclusă în cadrul programelor naționale de imunizare a avut rezultate notabile, respectiv reducerea de patru ori a prevalenței genotipurilor 6, 11, 16 și 18 (responsabile de producerea cancerului de col uterin) în rândul femeilor cu vârsta între 18 și 24 de ani și o scădere cu 56% a infecțiilor cu HPV la femeile din categoria de vârstă 14-19 ani.
Sunt disponibile mai multe tipuri de vaccin: HPV bivalent (vizează tulpinile 16 și 18, cele responsabile pentru aproximativ 70% din cancerele de col uterin); HPV tetravalent (eficient împotriva tulpinilor 6, 11, 16 și 18); HPV nonavalent (protejează împotriva genotipurilor 6, 11, cât și împotriva celor cu risc oncogen crescut, 16, 18, 31, 33, 45, 52, 58, considerate responsabile pentru 90% din cancerele de col uterin din întreaga lume). Vaccinarea reduce riscul de apariție a cancerului de col uterin, dar nu oferă protecție completă împotriva acestuia. De aceea, este foarte important ca toate femeile să participe la programele de screening pentru cancerul de col uterin (prevenție secundară), chiar dacă au fost vaccinate anti-HPV.
În România, vaccinarea anti-HPV este inclusă în Calendarul național de imunizare pentru fetele din grupa de vârstă 11-14 ani. Vaccinarea se poate face și după vârsta de 15 ani, însă eficiența este mai mare în cazul persoanelor care nu au fost expuse virusului (se recomandă administrarea înaintea începerii vieții sexuale sau a infectării cu HPV). Despre stadiul derulării Programului național de vaccinare împotriva HPV se poate spune că acesta există doar teoretic, fiind opțional și în limita fondurilor disponibile Campania de vaccinare anti-HPV din 2008 a fost un eșec, cauzele fiind multiple, de la lipsa de educație și informare a populației, implicarea redusă a personalului medical (care trebuie să ofere informații precise, actualizate, cu privire la prevenția CCU și vaccinarea anti-HPV și să încurajeze accesul populației la astfel de programe preventive) până la lipsa unor campanii în mass-media pro-vaccinare și pro-prevenție.
Aplicate împreună, vaccinarea și screeningul reprezintă o solidă strategie de protecție împotriva cancerului de col uterin. Vaccinarea anti-HPV și testarea Babeș-Papanicolau nu se exclud; dimpotrivă, se completează. Screeningul cancerului de col uterin, prin efectuarea testului Babeș-Papanicolau, permite depistarea leziunilor precanceroase și a cancerului de col uterin în faze incipiente.
Prin datele și informațiile furnizate, prin promovarea avantajelor oferite de Programul național de depistare precoce a cancerului de col uterin, asistenții medicali pot convinge cât mai multe femei că o atitudine pozitivă și responsabilă față de propria sănătate este mai presus de jenă, rușine sau amânare. Sunt necesare trei minute, care pot asigura zeci de ani vieții.