Normalităţii psihice i se poate da o sumedenie de definiţii, dar una dintre ele este adecvarea la realitate, aceasta fiind o convingere ce se formează din primele zile ale existenţei, când copilul dobândeşte experienţa a ceea ce este posibil să facă şi ceea ce este probabil să se întâmple. Aceste două calităţi fundamentale ale realităţii, posibilitatea unui act şi probabilitatea unei întâmplări formează conţinutul principiului realităţii – măsura în care Eul poate asigura conştientizarea pulsiunilor instinctuale. (...)

   Atunci când vlăstarele boerimii autohtone nu se mulţumeau să trăiască din rentele aduse de moşiile lor şi doreau să fie într-un fel de folos semenilor, studiau medicina sau dreptul. Aşa se face că marele fiu al poporului român, Nicolae Kretzulescu a profesat mai întâi medicina. Printre primii români care au studiat la Şcoala de Medicină din Paris, a fondat, la întoarcerea în ţară, în anul 1842, „Şcoala de mică chirurgie“ de la Spitalul Colţea, strămoaşa Facultăţii de Medicină de astăzi. (...)

    Înainte de a relata dezbaterile care au avut loc joi, 9 iunie a.c., la Conferinţa de presă comună a Colegiului Medicilor şi Colegiul Farmaciştilor din România cu tema: Măsurile haotice din sistemul sanitar românesc, între lipsă de coerenţă şi indiferenţa guvernanţilor, ar fi principial binevenite unele comentarii. (...)

   Aşa cum ne-a obişnuit din numerele precedente, dl prof. Ştefan Milea rămâne constant în creaţia sa de procesare a noţiunilor fundamentale cu care medicul se întâlneşte în practica sa. În acest număr al REVISTEI DE NEUROLOGIE ŞI PSIHIATRIE A COPILULUI ŞI ADOLESCENTULUI DIN ROMÂNIA (nr. 1/2011), dsa atacă două organizări de etapă prin care trece evoluţia developmentală a copilului. Este vorba de perioada de ataşament-separare şi de stadiul obiectelor tranziţionale. Autorul consideră situaţia ataşament-separare ca fiind o entitate indivizibilă, deşi în mod obişnuit ea este tratată în mod distinct. (...)

   Deşi mezină a genurilor literare, epigrama se poartă ca o regină a umorului, cucerind tot mai mulţi supuşi. Etimologia numelui său antic grec, tradus prin cuvântul „inscripţie“, lămureşte de la început asupra naturii sale esenţiale: lapidaritatea. Poezie lirică având o intenţie satirică, ironizează diformităţile de caracter ale unei persoane sau ale unui grup omogen. Umorul se naşte din asociaţii şi concluzii neaşteptate, utilizând ridiculizarea, ironia muşcătoare, aluzia subtilă, ultimul vers al unui catren fiind o săgeată, o poantă spirituală. (...)

   Dedicat fundamentelor psihologice în Psihiatrie, nr. 24/1/2011 al revistei PSIHIATRU.RO se deschide cu un text de mare interes intitulat Inconştientul freudian în lumea contemporană semnat de un psiholog de renume: dr. Irena Talaban. Dsa începe prin a se întreba: „Este inconştientul o dimensiune structurală a fiinţei umane în general sau o caracteristică a omului modern devenit subiect?“. Pentru introducerea în problemă se foloseşte de cunoscutul eseu al lui Sigmund Freud, La question de l’analyse profane. (...)

   În numărul 73 (4/2011) al revistei MEDIC.RO, drd. Maria Besciu semnează un articol de referinţă intitulat Farmacologia. Aici, pentru cititorii mai puţini avizaţi, se prezintă un istoric bine documentat al acestei profesiuni care începe cu Galenus, autorul preparatelor care îi poartă numele. Erudiţi ca Avicena şi universităţi precum cea din Padova (1545) marchează alte importante etape în dezvoltarea farmacologiei. (...)

   Mulţi dintre colegii mai tineri care au devenit medici în anii ’90 nu ştiu, poate, că în deceniile anterioare era riscant să acorde asistenţă medicală unor pacienţi neagreaţi de regimul politic. (...)

   Citind versuri, îţi dai seama fără să vrei că unele poezii îşi înşiră fragmentele poematice unele după altele pe un fir de aţă discursivă, iar altele sunt deja construite înainte de a fi scrise. Altfel spus, la acestea din urmă transpare ideea literară, pe când la primele unităţile metasemantice se urmează pe măsură ce apar la lumină. Maria Mănucă are în minte de la început forma pe care o va da lutului pentru a-l face să conţină versurile şi ne îngăduie să urmărim întregul proces de modelare a tezei ficţionale. (...)

    Eşecul în încercarea de formula o definiţie cuprinzătoare a sănătăţii a făcut să se depună eforturi pentru găsirea unui concept sinonim în medicină. Sub influenţa unei crescânde centrări a preocupărilor legate de persoana umană, teoreticienii occidentali şi în special cei de peste ocean au lăsat la o parte tendinţa de abstractizare a gândirii europene şi au pornit la drum din direcţia subiectivităţii individuale. (...)

   Da, fracturându-şi identitatea prin schimbarea limbii, a devenit un eroic trădător. Înainte însă de a detaila acest determinism, să derulăm evenimentele prilejuite de centenarul naşterii lui Emil Cioran. (...)

   În Aula Magna a Academiei Române a avut loc luni, 4 aprilie a.c., şedinţa festivă de aniversare a 145 de ani de la înfiinţarea înaltului for al culturii ţării noastre. Deschizând manifestarea oficială, dl acad. Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române, a făcut mai întâi o trecere în revistă a istoriei acestui lăcaş al spiritualităţii române. (...)

   După un număr de ani de practică în cabinetul de psihiatrie apar nişte indici care sugerează, poate nu întotdeauna suficient de clar, realitatea unei materii axiomatice. Începem cu o constatare comună, şi anume cu aceea că medicamentul acţionează şi ca agent psihoterapeutic. Astfel, constatăm că mulţi pacienţi relatează o ameliorare, indiferent de clasa de psihotrope care li se administrează. La unii chiar lucrurile apar ca şi cum pilula ar deschide uşa psihoterapiei. Mai mult, există un consens care afirmă că specificitatea acesteia este o iluzie. Oricare metodă, la un moment dat şi la un anume pacient, este eficientă sau nu. Cunoscuta „theory of mind“ apărută la începutul secolului al XXI-lea a mai adăugat, la mulţimea şi aşa impresionantă de psihoterapii, o metodă pe care o ilustrăm prin următorul caz clinic. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.

   În ultima săptămână a lunii martie a avut loc Adunarea generală anuală a Colegiului Medicilor din România, care timp de două zile a dezbătut: • raportul întocmit de dr. Aurora Dragomirişteanu şi prof. dr. Vasile Astărăstoae, intitulat Inechităţi în sistemul de sănătate din România • raportul activităţii financiar-contabile pe anul 2010 şi propuneri de buget de venituri şi cheltuieli pentru anul 2011 • raportul de activitate a Comisiei superioare de disciplină. (...)

    Imaginea, se spunea în creştinismul timpuriu, este mai convingătoare decât raţiunea. De aceea, să privim gravura pe care o reproducem alăturat. Reprezintă un spital medieval, mai precis o sală imensă în care zac, pe paturi, suferinzii neputincioşi. Boala somatică aduce cu sine neputinţă, imposibilitatea de menţinere şi mişcare. Dar, boala psihică, produce ea o neputinţă fizică sau mai degrabă de altă natură? Dacă infirmitatea nu este corporală, atunci de ce paturi? Observaţiei medicilor din spitale nu-i scapă sentimentul de inferioritate pe care-l resimte o persoană în situaţie declivă. (...)

   Se poate vorbi despre emergenţa unor boli psihice? Probabil că nu, însă atunci cum se explică faptul că se vorbeşte mai mult despre unele astăzi decât în trecut? Schimbarea paradigmelor educaţionale, ridicarea stachetei performanţelor care se aşteaptă de la copii să stea oare la baza faptului că tot mai mulţi copii primesc eticheta ADHD (Attention Deficit Hiperactive Disorder) sau tradus: tulburare hiperactivă cu deficit de atenţie? (...)

   Din cele aproape patruzeci de povestiri ale Antoanetei Pop Giuvara reunite în volumul IUBIRI MĂRTURISITE, o treime sunt narate la persoana a doua. Vă întrebaţi poate ce importanţă are aceasta? Are, şi anume pentru impactul epic. În această ipostază avem de-a face cu un regizor care creează un scenariu făcut credibil de acurateţea memoriei. Acest regizor, adică memoria, aduce cu autoritate în scenă actorii şi comandă imperativ decorurile, care nu lipsesc niciodată. (...)

   Doctorului Dinu Mareş, autorul volumului OARECUM… SCRIERI MODESTE DESPRE ARTĂ i se potriveşte foarte bine zicerea: nimic din ceea ce este uman nu-i este străin. După o carieră dedicată celei mai cuprinzătoare ramuri medicale, bolile interne, cu aplicaţii la acelea care invalidează şi împiedică pe unii să-şi câştige existenţa, a lăsat să iasă la iveală o parte din Sine care configura un animus de cercetător al culturii prin ceea ce are ea mai apoape de tradiţie. (...)