.jpg)
Teatrul în aer liber din grădina Herăstrău funcţionează în sfârșit. Începutul, ca să zic așa, îl face Teatrul de Comedie, cu un spectacol din 2015, intitulat pretenţios La Pulce, de parcă dacă s-ar numi „Puricele în ureche”, cum l-a numit autorul, ar fi o crimă de lezmajestate.
După o scurtă activitate, teatrele au luat vacanţă. Până în toamnă doar TVR transmite în continuare spectacole teatrale. Cele mai recente reprezentaţii oferite au fost de facturi diverse.
Aspirând în subsidiar să rivalizeze cu premiile Oscar sau Festivalul de la Cannes, anul acesta premiile UNITER au revenit la Teatrul Naţional, după doi ani de pauză, cu un covor roșu la intrare, un fel de surogat autohton, asemenea altor imitaţii ce se doresc a fi o sincronizare a vieţii noastre cu marile civilizaţii din lume. Ceea ce, în ultimă instanţă, nu e rău deloc.
Recent, într-un local din București, a avut loc o adaptare a unei piese a dramaturgului englez Michael Frayn, totul redus la doar două personaje, denumită „Încurcături printre chinezi”.
Se poate afirma, fără riscul de a exagera, că Luminiţa Gheorghiu era o minunată artistă și un om ce… nu există!
Cea mai recentă punere în scenă a cunoscutei piese caragialiene „D’ale Carnavalului” propune o abordare total neașteptată, ducând totul într-un derizoriu absolut.
-page-001.jpg)
Pentru lansarea cărţii mele, Paiaţe, măști, grimase, găști, la sala nouă a Teatrului de Comedie, am invitat oameni de teatru, profesori, cunoștinţe, oameni de afaceri, dramaturgi, regizori, actori, ziariști, economiști, pensionari, sportivi, rude.
Piesa Adio, domnule Haffmann, de Jean-Philippe Daquerre, noua premieră a Teatrului Naţional din București, propune ca subiect un melanj interesant, chiar original, între realitate și ficţiune.
Teatrul Naţional din București a deschis stagiunea cu una dintre piesele mai scurte ale lui Teodor Mazilu, „Frumos e în septembrie la Veneţia”, o piesă cu replici savuroase.
Dineu cu Proști se joacă de zece ani la Teatrul Naţional în Sala Mare, plină până la refuz și cu cereri de bilete intens programate.
Recent, mi-a căzut în mână cartea lui Franco Zeffirelli, Iisus. Povestea unei capodopere, apărută în 1991, în care povestește cum a realizat filmul Jesus of Nazareth. O mai citisem. Răsfoind-o, am dat la pagina 72 de o întâmplare care merită repovestită.
Cuplul Radu Afrim – Marius Manole a încheiat seria ambiţiosului proiect Hektomeron, realizat de Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova.
Teatrul românesc a avut în ultimii 30 de ani câteva spectacole cu Hamlet extrem de interesante atât ideatic, cât și în ceea ce privește interpretarea în ansamblu, care în ultimă instanţă reprezintă gusturile, idealurile și mai ales aspiraţiile noilor vremuri scăpate din chinga comunismului.
Așa-zisul scandal al talentatului Marius Manole cu conducerea Teatrului Naţional din București este mai vechi, din 2019.
Romanul Dimineaţă pierdută de Gabriela Adameșteanu, premiat de Uniunea Scriitorilor, și considerat de critica literară ca o realizare majoră a prozei românești, ar fi trecut oarecum în uitare dacă n-ar fi existat spectacolul Teatrului Bulandra din 1986, realizat de marea regizoare Cătălina Buzoianu, cu un grup de actori prodigioși.
Alexandru Repan a împlinit de curând 81 de ani și peste 55 de ani de carieră în lumea teatrului.
Televiziunea Română a prezentat, recent, un spectacol original cu un titlu incitant – Femeia, eterna poveste –, cu o desfășurare de forţe artistice plăcute, agreabile, și cu un subiect atât de apropiat de majoritatea iubitorilor de teatru de o anumită vârstă.
Elev al profesoarei Aura Buzescu, făcând parte din promoţia 1956, denumită „de aur”, Victor Rebengiuc duce în spate o carieră teatrală și cinematografică impresionantă.
Rupând teama de pandemie, dar respectând măsurile de siguranţă, Teatrul Odeon și-a redeschis stagiunea după o pauză de aproape un an cu spectacolul Cui i-e frică de Virginia Woolf?, de Edward Albee, piesă catalogată de critici drept emblematică pentru teatrul modern.
Actorul Florin Piersic, ajuns la o vârstă venerabilă și în deplinătatea funcţiilor sale vitale, a știut să fie, la nevoie, și cascador, și monstru sau debil mintal, dar mai ales un cuceritor.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
