Cât de mult sunt lăsaţi pacienţii să vorbească fără să fie întrerupţi de medic la începutul consultaţiei? Puţin. Foarte puţin. Câteva secunde. Am mai scris despre acest subiect, la fel și despre beneficiile de a-i lăsa să vorbească până spun ce au de spus: pacienţi mai încântaţi, consultaţii mai bune și, atenţie, mai scurte.
Povestea de săptămâna trecută continuă cu cazul unui profesor care a încercat să desfiinţeze un medic, colaboratorii și activitatea acestuia. Ce a urmat? S-a produs minunea.
La finalul unei prezentări despre empatie și compasiune, o sală întreagă nu a fost capabilă să recunoască starea de suferinţă a unei rezidente care vorbea despre felul nepotrivit în care pacienţii de pe secţia ei sunt trataţi de unii colegi. Ba mai mult, prin reacţia avută, publicul a reușit să pună gaz pe foc.
Recent, am fost într-un spital privat, cu scopul de a ajuta la îmbunătăţirea calităţii actului de îngrijire a pacienţilor. Între multe altele, am urmărit și niște consultaţii.
Cum ar fi dacă după o intervenţie chirurgicală, după ce ai părăsit ATI și ai ajuns pe secţia de chirurgie, o asistentă ar veni din oră în oră (din iniţiativă proprie, și nu la apăsarea pe buton a pacientului) și ar încerca să te ajute în următoarele privinţe:
Recent, am avut două conversaţii cu medici care nu au nicio conexiune de muncă între ei, în care îmi relatau despre lipsa de respect a unor pacienţi pentru actul medical și pentru personalul implicat în acest act.
Trăim într-o societate în care a plagia este mult prea acceptabil, trăim în societatea lui „a furat, dar a și făcut”. O societate cu miniștri cu doctorat plagiat.
De fapt, a fost mult mai pe șleau decât suportă hârtia acestei publicaţii. Au trecut ceva ani buni de la întâmplarea asta, dar șocul provocat de ea încă îmi face valuri prin ungherele minţii.
Deunăzi, un bun prieten mi-a indicat o discuţie pe Facebook iniţiată de aparţinătorul unui bolnav de cancer.
Cam pe la debutul pandemiei am citit o prorocire cum că aceasta va coagula societatea și forţele binelui la începuturi, dar că spre final va diviza societatea într-un mod inimaginabil de distructiv.
Personal, am fost implicat într-un proiect al cărui scop era acela de a îmbunătăţi comunicarea asistentelor și infirmierelor cu pacienţii și aparţinătorii acestora.
Printr-o neșansă am ajuns să fiu internat cu ceva timp în urmă într-un spital public din Capitală. Neșansa se referă la suferinţă, și nu la spital.
Ce se întâmplă acum este rezultatul unor crize: a încrederii, a compasiunii, a raţiunii. Primele două se pot reclădi, cu greu.
Inteligenţa artificială nu cunoaște prieteni. Nu are o zi proastă. Nu știe sfârșitul de program. Vede dincolo de locul unde noi, cu poveștile noastre, cu trăirile și suferinţele noastre, ne oprim.
Pentru personalul medical, nevoia de a se prezenta devine importantă abia atunci când se găsesc la capătul nedorit al serviciului medical și, din cauza statutului lor, probabil că nici atunci.
Echipa secţiei de oncologie a unui spital de pediatrie din București implementează cu titlu experimental utilizarea de tăbliţe albe magnetice , în cadrul unui proiect ceva mai complex aflat în derulare.
Spitalele românești au o structură de personal extrem de cristalizată: manager, director medical, șef de secţie și medici cu diferite grade de pregătire profesională.
Un copil plânge și tremură, este speriat de perspectiva intrării în operaţie și cumva de neconsolat de părinte. O asistentă vine și îi spune că este un copil curajos, un erou și că nu o să-l doară. Pare că asta l-a liniștit.
Când vom înţelege că asemenea gesturi compromit semnificativ încrederea populaţiei în munca depusă cu bună credinţă de oamenii grozavi în interiorul spitalului?
Faţă de acum peste 30 de ani, pe când eu băteam la porţile Facultăţii de Medicină din București, sunt o seamă de lucruri care s-au schimbat în bine.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
