Când vine 31 mai – şi vine repede („anii trec ca apa“) – observăm că numărul fumătorilor nu scade, aşişderea al celor răpuşi de acest nemilos obicei (30.000–40.000 de decese/an în România). O emoţie a complexului de neputinţă ne cuprinde, în ciuda atâtor eforturi continue făcute de instituţiile de stat şi societatea civilă, rămase, din păcate, sterile. Avem lege de profil şi dispoziţii de aplicare, interdicţii şi planul MS „Stop fumat!“, plus exemplul pozitiv al majorităţii populaţiei nefumătoare. Şi totuşi, efectul acestora este contaminat de un fenomen de viaţă greu de combătut. Anume, acela că în locul fumătorilor ce renunţă la obicei şi al zecilor de mii de decedaţi, vin din urmă valurile de fumători formaţi în mediul şcolar. (...)