Sunt un general practiôner şi, de aceea, tot ce e Medicină ar trebui să nu îmi fie străin. Cum însă i-am cunoscut personal pe o bună parte din „sfinţii“ ce şi-au înscris numele în calendarul Cardiologiei româneşti, prof. dr. C. C. Iliescu, prof. dr. Costin Carp, prof. dr. Aurel Moga, prof. dr. Nicolae Stăncioiu, ca să îi amintesc numai pe cei „înscrişi cu roşu“, simt că îmi bate inima a Cardiologie. Cum îmi doream o ureche cardiologică perfectă, i-am sâcâit mereu cu ascultarea cordului la bolnavii mei pe doctorii veniţi să înveţe. Şi când tu însuţi ai stabilit diagnostice de DSA, de valvulopatii mitrale şi aortice, când ai descoperit la sindromul Barlow asocierea cu anxietatea, crezi că inima ta simte „cardiologiceşte“. (...)

   Astfel, ideea-medicină poartă în sine o valoare recunoscută, inducând semnificaţii diferite oamenilor, implicit asupra tandemului medic-pacient.