Momentul optim pentru a face mişcare

Exerciţiile fizice sunt recomandate pacienţilor cu diabet zaharat. Cercetătorii au încercat să afle chiar care este cea mai bună perioadă a zilei pentru a le efectua. În cel mai recent număr al revistei Diabetologia, un grup de cercetători de la prestigiosul Institut Karolinska din Stockholm, Suedia, a încercat să determine dacă momentul zilei în care are loc activitatea fizică influenţează glicemia. Au fost evaluaţi unsprezece pacienţi bărbaţi diagnosticaţi cu diabet zaharat de tip 2. Studiul a durat două săptămâni, timp în care pacienţii au efectuat exerciţii fizice intense (HIIT – high-intensity interval training), dimineaţa sau după-amiaza.
Au fost analizate datele obţinute prin monitorizare glicemică continuă și se pare că exerciţiile de tip HIIT din cursul după-amiezei au fost mai eficiente în ameliorarea controlului glicemic la pacienţii incluşi în studiu. În schimb, surprinzător, exerciţiile de dimineaţa au determinat o creştere a valorilor glicemice.
Acest studiu sugerează că exerciţiile fizice regulate trebuie recomandate tuturor pacienţilor diagnosticaţi cu diabet zaharat. În plus, studii ulterioare care să confirme beneficiul exerciţiilor efectuate după-amiaza ar aduce un beneficiu imens prin programarea exactă a momentului în care pacienţii să facă mişcare.
Numeroase alte studii au arătat beneficiile exerciţiilor fizice în controlul diabetului zaharat, însă este necesară o instruire specifică a pacienţilor în acest sens.

Distresul, cauză de complicaţii în diabetul zaharat

Diabetul zaharat este o afecţiune complexă, evoluţia sa depinzând în mare parte de autocontrol şi automonitorizare. În momentul aflării diagnosticului, impactul emoţional şi psihosocial poate fi semnificativ şi poate influenţa prognosticul bolii pe termen lung. Suportul psihologic al pacienţilor diagnosticaţi cu această boală ar trebui să reprezinte o parte importantă a managementului oferit de echipa multidisciplinară. Gestionarea precară a emoţiilor, anxietatea, depresia determină dezechilibrul glicemic şi aparaţia complicaţiilor diabetului zaharat.
Primul pas este acceptarea diagnosticului şi a tratamentului indicat de specialist. Accesul la informaţii legate de boală poate reduce stresul, anxietatea şi poate îmbunătăţi evoluţia pe termen lung. Motivaţia şi menţinerea acesteia pe termen lung sunt elemente-cheie pentru succesul tratamentului.
Pentru a sublinia impactul acestei probleme, în 2016, ADA (American Diabetes Association) publică un document, prin care îşi exprima poziţia oficială vizavi de această problemă. Printre recomandările incluse în această lucrare erau şi: evaluarea, respectiv identificarea depresiei, anxietăţii, tulburărilor de alimentaţie şi evaluarea funcţiei cognitive, periodic. De asemenea, un alt element important de evaluat sunt capacităţile de automonitorizare, mediul familial şi condiţiile în care pacientul trăieşte.
Educaţia pacienţilor este extrem de importantă; medicii trebuie să se asigure că aceştia vor primi toate informaţiile referitoare la dietă, insulinoterapie şi vor deprinde toate tehnicile necesare automanagementului la domiciliu.

Impactul asupra familiei

Distresul în diabetul zaharat este foarte des întâlnit. Este un element ce trebuie diferenţiat de orice altă tulburare psihologică. Statisticile arată că acesta are o prevalenţă cuprinsă între 18% şi 45% şi este corelat cu o valoare mai mare a hemoglobinei glicozilate şi o aderenţă scăzută la tratament.
Această afecţiune este întâlnită şi în cazul părinţilor copiilor cu diabet zaharat de tip 1 şi poate avea un impact major asupra suportului oferit. De asemenea, tot în cazul acestora, rata depresiei a fost destul de mare, chiar şi în perioada în care copilul era în curs de diagnosticare.
Dependenţa faţă de suportul familial este alt element ce influenţează prognosticul pacienţilor. Cei foarte tineri şi vârstnicii intră în categoria pacienţilor dependenţi de acest suport. Alături de aceştia, adolescenţii reprezintă o altă categorie vulnerabilă. Dorinţa de a fi acceptaţi de comunitate poate duce la renunţarea la activităţile ce trebuie efectuate pentru a controla diabetul. Ei se ascund de multe ori de prieteni, colegi.
Există situaţii în care adolescentul chiar poate refuza complet ajutorul familiei sau al medicilor. În aceste cazuri, o evaluare psihologică şi psihiatrică amănunţită poate fi necesară.