Domnului
ministru al sănătăţii Nicolae Bănicioiu,
Domnului
director al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate Radu Ţibichi,
Înainte de orice, sărbători pascale liniştite
alături de cei dragi. Fie ca Sărbătoarea Învierii Domnului, Mântuitorul nostru
Iisus Hristos, să vă găsească alături de cei dragi. Să vă fie pasca pască, să vă
fie oul ou. Să vă priască drobul. Şi friptura de miel. Şi contemplând
nemernicia naturii umane în timp ce alţii vor fredona, poate, Prohodul, la
întoarcerea din vilegiatură, subsemnaţii, doi în numele multora, vă rugăm
respectuos să vă îndreptaţi atenţia asupra unui lucru pe care Instituţiile (cu
I mare, mare cât instituţiile de sub oblăduirea dumneavoastră) l-au săvârşit în
postul Paştelui. Un carnagiu al mieilor, aţi putea spune, şi n-aţi greşi foarte
mult.
A început anul trecut cu faimosul ordin
536/8.08.2013 prin care erau reglementate nişte adaosuri la lista de DCI-uri
compensabile. Printr-un gol de înţelegere misterios, o specialitate,
pedopsihiatria (zisă şi NPI, sau neuropsihiatrie infantilă), a rămas fără drept
de prescripţie în regim compensat a medicamentelor care intră în competenţa domniilor
lor. Ordinul a intrat în execuţie în septembrie, deja prin ianuarie părinţii de
copii suferinzi de boli psihice au început să-şi notifice medicii curanţi de
faptul că medicii de familie nu le mai eliberau reţete. Vorbim de minori
suferinzi de boli grave – schizofrenie, depresie, dependenţă de droguri,
autism. Subsemnatul numărul 1, Gabriel Diaconu, medic specialist psihiatru (de
adulţi) am scris în urmă cu o lună despre asta. Atrăgeam atenţia, public,
asupra faptului că ordinul 536 trebuie corijat. Cum să laşi o întreagă
specialitate în aer, fără drept de a recomanda remedii pentru bolile pe care
doar dânşii, legal, le pot diagnostica? Eu n-am voie, ca psihiatru de adulţi, să
tratez copii. Domnule ministru, în caz că nu ştiaţi, nici pedopsihiatrii nu
prea au putut să facă asta timp de vreo şapte luni, altfel decât contra cost.
Subsemnatul numărul 2, Ramona Gheorghe, medic specialist psihiatru (de copii,
adică pedopsihiatru, adică medic specialist neuropsihiatrie infantilă
sau NPI) a lucrat împreună cu cei de
la Spitalul Obregia să corijeze erorile, lipsurile şi inadvertenţele prezente
în ordinul 536 devenit, între timp, ordinul 361/238/2014, publicat în numărul
255 din Monitorul Oficial din 8 aprilie 2014. În plin post al Paştelui. În care
ordin 361, domnule ministru, subsemnatul Gabriel Diaconu am avut plăcerea să
constat că gogomănia ordinului 536 a fost rectificată. Uşurat chiar mi-am anunţat
prietenii de meschina mea victorie în numele colegilor mei de breaslă. O să mă
iertaţi, era dimineaţă, mă grăbeam spre serviciu, aveam de lăsat şi copilul la
grădiniţă şi mă mai şi suna un domn cu o urgenţă: soţia sa luase cu o noapte
înainte câteva flacoane de pastile în scop declarat de a-şi termina zilele pe
motiv de psihoză. Cu delir şi halucinaţii. Cu smuls părul din cap şi tăiat
venele în geamul de la bucătărie. În fine, divaghez. Cert e că am vorbit cu
subsemnata numărul 2, Ramona Gheorghe. Aşteptam, nu vă mint, domnule ministru,
o formă de recunoştinţă de la colega mea. O apreciere. Nu am primit-o. Ştiţi ce
mi-a zis doctoriţa Gheorghe, domnule ministru Bănicioiu? Domnule Ţibichi? Că e
o ruşine! O ruşine, domnule ministru al sănătăţii, domnule director al Casei Naţionale
de Asigurări de Sănătate.
Vă întrebaţi poate de ce. M-am întrebat şi
eu în timp ce recunoşteam, încurcat, în discuţia cu doctoriţa Gheorghe, că mă
cam grăbisem. Dar seara târziu m-am uitat din nou pe ordinul cu pricina. Şi
mi-am dat seama că inadvertenţele sunt nenumărate. Dorim pe această cale să vă
aducem la cunoştinţă că, oricând vreunul dintre oamenii dumneavoastră e dispus,
îi putem pune la dispoziţie aceleaşi protocoale corectate şi adnotate potrivit
celor mai recente reglementări internaţionale. Spre exemplu, domnule ministru Bănicioiu,
domnule Ţibichi, dacă aţi avea un copil sau un frate mai mic bolnav de
schizofrenie, potrivit ghidurilor dumneavoastră de prescripţie n-aţi putea să
îi daţi, înainte de 15 ani, nimic. Cum nimic? Nimic. Ah, dacă are un episod de
manie merge şi între 13 şi 15 ani. Adică medicul pedopsihiatru îi va putea prescrie
ce trebuie, dar nu în regim compensat. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate
nu decontează risperidonă decât pentru tulburări de comportament şi/sau
agresivitate. Quetiapină, amisulprid, ziprasidonă, haloperidol, flupentixol,
zuclopentixol înainte de 18 ani? Nu prea se poate. Aveţi cumva o nepoată din
provincie care s-a despărţit de prieten şi nu mai doarme noaptea, nu mai merge
la şcoală, nu mai mănâncă, nu mai bea, îndeplineşte criterii de episod depresiv
major sever cu elemente psihotice, dar n-are 18 ani? Cu regret, domnule
ministru Bănicioiu, nu o vom putea trata compensat cu antidepresive cum cer
ghidurile internaţionale pentru că în ordinul dumneavoastră nu sunt prevăzute
astfel de situaţii.
Putem să dăm lamotrigină, de exemplu, pentru
diagnostice de epilepsie copiilor cu vârste începând de la 2 ani. Nu putem să
le dăm acelaşi medicament ca stabilizator al dispoziţiei dacă se droghează cu
etnobotanice şi fac crize din cauza drogului (nu epilepsie) sau fac o psihoză
maniacală indusă de substanţe. Nu putem, domnule ministru Bănicioiu, cred că înţelegeţi
cum e, sunteţi ministrul sănătăţii. Ştim că noi, medicii, suntem respectaţi, ştim
că putem să vindecăm pacienţi prin aplicarea miraculoasă a mâinilor, dar chiar
aşa, domnilor? Chiar aşa de performantă a ajuns sănătatea în România că nu mai
e nevoie să decontăm medicamente la copii? Sau să fie cum a propus domnul Cepoi
în cazul siropului de tuse, merge şi fără? Credeţi că în patologia psihiatrică
a copilului şi adolescentului merge şi fără medicamente, domnilor?
Eram odată tânăr rezident şi farmacia
Spitalului Obregia a rămas, trei zile, fără nimic. Erau cam 150 de pacienţi în
total pe secţie, dintre care 40, aproximativ, agitaţi. Ştiţi cu ce i-am calmat
în zilele acelea, domnule ministru? Cu ţigări. Multe ţigări. Aşa i-am calmat pe
ei, aşa ne-am calmat şi noi. Propuneţi să facem asta şi cu cei sub 18 ani
poate? Măcar să ştim ce facem începând cu mâine.