Cercetarea ştiinţifică a constituit, în vremea
medicinii etatizate, alături de susţinerea politică, una din pârghiile
ascensiunii pe scara socială. Tentaţia era foarte mare, asemănătoare
falsificării unui cec, de a măslui rezultatele obţinute şi a le manipula
în sensul dorit. În condiţiile în care valoarea adevărului era foarte
scăzută în mai toate domeniile legate de propagandă, etica cercetării
pusă în slujba acesteia din urmă nu putea fi prea exigentă. Au existat
desigur cazuri greu de dovedit, dar dl dr. Mihai Ardelean o face cu acribia unui cercetător al arhivelor în textul O încercare ratată de manipulare în cercetarea ştiinţifică, publicat în placheta pe care o coordonează împreună cu sociologul Dorin-Adrian Suciu, intitulată: ÎN RELUARE, MANIPULAREA.
La începutul anilor ’60, un medic din Tuşnad susţinea teoria originii
virotice a cancerului, nu foarte originală ţinând seama de stadiul
cercetărilor ştiinţifice din Occident. Doi colegi, unul cu „funcţie“ şi
celălalt bătând la uşi academice, se oferă să o verifice, evident nu
dezinteresat. Pentru a obţine ceea ce doreau, aceştia se folosesc de
autoritatea lor pentru a falsifica un experiment ridicol efectuat cu
aplicarea unei alifii-minune (conţinând ADN!?) pe un neoplasm cutanat
exulcerat. Autorul încheie nu fără ironie: „Despre continuarea
cercetării ştiinţifice începute cu atât de mare anvergură la Târgu
Mureş, cât şi despre personajele-cheie din echipa angajată pe drumul
înstelat spre premiul Nobel, nu există informaţii relevante“. (...)
Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.