Anul acesta,
lumea noastră muzicală omagiază centenarul naşterii compozitorului şi
dirijorului Constantin Silvestri.
Printre manifestările ce i-au fost dedicate în această perioadă se regăsesc şi
cele găzduite în foaierul Sălii Radio, unde, în pauza ultimului concert din
luna noiembrie, a avut loc lansarea dublului CD editat de Casa Radio sub titlul
„Constantin Silvestri. Compozitor şi dirijor. Înregistrări istorice din
Arhivele Radio România“, în noua colecţie Radiolegende.
Discurile reunesc înregistrări realizate de Silvestri la pupitrul Orchestrei
Radio, în perioada 1953–1958, întâmplător sau nu alese din creaţia începutului
de veac XX – suita Colţul copiilor de
Debussy, Simfonia nr. 1 de Prokofiev, Concertul nr. 3 de Bartók (solist
pianistul Gheorghe Halmoş), Poemul
extazului de Scriabin. Acestora li se adaugă pagini din propriile lucrări,
interpretate de solişti de cotă, din generaţii foarte diferite, precum pianista
Maria Fotino, clarinetistul Aurelian-Octav Popa sau violoncelistul Cătălin
Ilea, datând din anii 1955–1976.
Deosebit de
interesant, prezentarea este semnată de John Gritten, cel care a publicat
volumul „Un muzician înaintea timpului său: Constantin Silvestri – dirijor,
compozitor, pianist“, punctând, firesc, repere definitorii din cariera
muzicianului, fie în ţară, fie în străinătate, cu un accent deosebit pe
colaborarea cu Orchestra din Bournemouth (Anglia), devenită, sub bagheta sa,
una dintre cele mai apreciate pe plan mondial. Albumul se adaugă astfel
integralei operei Oedip de Enescu,
preluare a primei reprezentaţii româneşti, cu Silvestri în fosă, oferită
publicului nostru în 1958, la ediţia inaugurală a Festivalului „Enescu“. Tocmai
de aceea, CD-ul a apărut cu prilejul ediţiei 2011, lansat la Opera bucureşteană,
acolo unde partitura a văzut lumina rampei după zbateri incredibile ale
dirijorului care, câţiva ani, a fost şi directorul teatrului liric, ameninţând
chiar cu demisia în cazul în care proiectul montării creaţiei enesciene nu s-ar
fi concretizat. Acum, Casa Radio a ales din fonoteca de aur alte opusuri de
referinţă pe care acelaşi Silvestri le-a condus sau le-a compus.
Melomanii care
au asistat la concert şi, firesc, la lansarea noului CD, au avut ocazia să (re)vadă
şi expoziţia Silvestri realizată de Muzeul „Enescu“, vernisată anterior „la
sediu“, dar prezentată şi la Sala Radio, devenind astfel pandant al lansării
discografice, numeroasele printuri (realizator Adina Sibianu, grafica Aurelian
Popovici) ce includ fotografii, afişe, programe de sală, articole, partituri cu
dedicaţie, recompunând în imagini (parte inedite) viaţa dirijorului şi
compozitorului, relevând totodată legătura sa permanentă cu Enescu şi cu creaţia
acestuia, pe care a promovat-o consecvent în ţară şi în străinătate. Am revăzut
sau am descoperit repere din copilăria, adolescenţa şi devenirea sa ca muzician
de cotă internaţională, pe scene importante din lume, fotografii ce-l surprind şi
alături de personalităţi de marcă ale veacului trecut.
Un
omagiu în sunet şi imagine adus unui muzician excepţional, despre care generaţiile
mai tinere ştiu încă prea puţin, meritând din plin să fie „descoperit“ şi pus
cu pregnanţă în valoare prin ceea ce a lăsat lumii Euterpei, începând cu
înregistrările sale care, iată, se gravează pe CD, continuând cu (re)includerea
lucrărilor pe care le-a compus în circuitul stagiunilor noastre curente. Iar
centenarul naşterii sale se dovedeşte a fi un prilej pentru asemenea paşi
importanţi. În februarie 2014, se vor împlini 45 de ani de la trecerea sa în
eternitate, aşa încât cu siguranţă vom avea ocazia să vorbim din nou despre
Constantin Silvestri, să-i ascultăm muzica şi să ne convingem, încă o dată, că
performanţele sale interpretative, la pupitrul unor orchestre de cotă, îşi păstrează
şi astăzi originalitatea şi profunzimea expresivă.
