Deşi
o mediatizare mai discretă a făcut ca prea puţini melomani să afle detalii
despre derularea evenimentului, la Bucureşti a avut loc cea de-a cincea ediţie
a concursului de dirijat organizat, sub egida Jeunesses Musicales România, de
Elite Art Club UNESCO. Cei trei finalişti au beneficiat de colaborarea cu
orchestra Filarmonicii „George Enescu“, în sine un câştig pentru orice tânăr
dirijor. În prima etapă s-au înscris 88 de concurenţi din 37 de ţări, provenind
din Europa, Asia sau cele două Americi. Timp de cinci zile, juriul prezidat de
Horia Andreescu a evaluat cincizeci de tineri (sub 35 de ani), hotărând ca în
finală să se califice doi dirijori din China şi unul din Bulgaria.
Conform
tradiţiei, etapa finală s-a desfăşurat cu public. O sală aproape plină a urmărit,
la Ateneu, evoluţia concurenţilor într-un repertoriu ce alătura pagini din
opere italiene şi părţi din opusuri de Schumann. Pentru început, Yang Jiao a
abordat, cu o gestică precisă, dar uşor mecanică şi, poate paradoxal, cumva
„coregrafică“, duetul din ultimul act al operei Traviata de Verdi, în compania sopranei Irina Iordăchescu şi a
tenorului Adrian Dumitru. Dirijorul s-a străduit să-i acompanieze cât mai
corect, chiar dacă fluctuaţiile lor de tempo erau destul de derutante. Apoi, în
partea I din Simfonia nr. 2, a relevat cunoaşterea lucrării şi dorinţa de a da
toate intrările necesare, de a respecta construcţia în ansamblu, fără a aduce
ceva deosebit în plan expresiv. Instrumentiştii au răspuns prompt solicitărilor
sale, rezultatul fiind doar corect.
A
urmat la pupitru Haoran Li, mult mai dezinvolt şi temperamental, cu date certe şi
un talent ce se reliefa pregnant. Implicându-se (şi cu tot corpul) în demersul
interpretativ, a reuşit să susţină eficient suportul orchestral al ariei din Luisa Miller de Verdi, în care glasul
excelent al tenorului Adrian Dumitru s-a simţit în largul său. În partea I din Simfonia nr. 1 Primăvara, dirijorul a reuşit să
contureze momente de anvergură şi de fineţe, într-o coloristică diversă, destul
de aproape de încărcătura romantică. Ansamblul a răspuns cu reală plăcere unor
solicitări perfect logice, argumentate de scriitura complexă.
În
fine, Donka Miteva a convins că ştie clar structura partiturilor, că poate
conduce cu gesturi la fel de clare, mai apropiate însă de cele ale dirijorului
de cor, rămânând la formule scolastice. Nu a lăsat loc şi pentru aspecte de
interpretare, deşi a urmărit atent intenţiile expresive şi de tempo ale
sopranei Irina Iordăchescu în aria lui Mimi din opera Boema de Puccini, pe care orchestra a acompaniat-o încercând să
evite dezechilibrele. Iar în partea I din Simfonia nr. 4, tânăra aspirantă la
un loc pe podiumul dirijoral a confirmat elementele remarcate încă de la început,
nereuşind să iasă din canoanele reci ale studiului atent asupra notelor de pe
portativ.
După
o deliberare de câteva minute, juriul a revenit în sală, iar maestrul Horia
Andreescu a anunţat şi premiile speciale, şi propunerile venite din partea
Filarmonicii din Iaşi şi a celei din Polonia de a oferi finaliştilor
posibilitatea să susţină concerte în viitoarea stagiune. Clasamentul a fost
unul previzibil. Premiul I i-a revenit lui Haoran Li, pe locul al II-lea situându-se
conaţionalul său, Yang Jiao, iar pe locul al III-lea Donka Miteva.
O
seară apreciată de spectatori, cu muzică bună, glasuri frumoase şi dirijori
care au încercat să demonstreze că au şanse într-o viitoare carieră, cu premii care,
chiar dacă nu au o valoare financiară deosebită, sunt importante prin
oportunitatea de a lucra cu Filarmonica şi de a conduce apoi orchestre din ţară
şi din străinătate. Pentru că, aşa cum sublinia maestrul Andreescu, un dirijor
are nevoie, în primul rând, de „instrumentul“ său, orchestra, pentru a se forma
şi dezvolta atingând performanţa artistică.