Cum
ar trebui să înțelegem preocuparea farmacistului francez Michel Soulard
de a face cunoscut cititorilor din țara lui (și nu numai) chipul adevărat al
României? Farmacistul a descoperit patria noastră începând de prin anii ʼ80 ai
secolului trecut și a continuat s-o viziteze an de an, până când aceasta i-a
devenit adevărat port dʼattaches, un fel de a doua casă unde știe
că‑și va întâlni frații de suflet.
De
mai bine de treizeci de ani, Michael Soulard a consolidat relații pe filiera
„Pharmaciens sans frontières“ între Franța și România, respectiv cu
Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila“ din București și,
deopotrivă, cu instituții similare din Iași, Cluj sau centre medicale de prin alte
zone ale țării.
Acestea
din urmă i-au prilejuit cu adevărat cunoașterea locurilor și a oamenilor de pe
meleagurile noastre. Vechile convingeri cum că România ar fi un ținut invivable
au dispărut încetul cu încetul din momentul în care un „oarecare“ Blaise Pascal
i-a șoptit la fereastra deschisă a rațiunii: le coeur a des raisons que la
raison ne connaît pas.
Acest
drum inițiatic printre români și prin locuri de poveste adevărată s-a
concretizat în scrierea unor volume de impresii pentru România (a doua lui
patrie) intitulat „Petite soeur des Carpates“.
Chiar
acesta este titlul care deschide seria de mărturii despre țara noastră, pe care
neobositul observator cu sufletul – Michel Soulard continuă s-o trimită, prin
scrierile sale, celor care ar trebui să învețe să vadă înainte de a judeca.
Doi
ani de la publicarea, la Editura 2 Encres (2006) a sus-numitului
volum, la aceeași editură avea să-i apară „Roumanie entre rêve et réalité“ –
collection culture sans frontières; „Le temps sʼest arrêté à Brăila“ (2010);
„Balade en Roumanie“ (2014) și, în iunie 2015 – „La Roumanie et moi“ (Ed.
Écrituriales), un fel de spovedanie prin care autorul își mărturisește iubirea
lui statornică pentru țara în care se simte mereu între ai săi și în care
singurătatea nu îndrăznește să-l frecventeze.