Deşi
întreaga lună septembrie Festivalul „Enescu“ a captat atenţia melomanilor din
întreaga ţară prin transmisiunile în direct şi prin concertele susţinute de
oaspeţi străini în câteva oraşe de tradiţie culturală, evenimentele organizate
la început de stagiune au constituit o reală „concurenţă“, propunând repere de
mare atractivitate.
Spre
exemplu, la Opera din Timişoara, „gongul“ a sunat – la propriu şi la figurat –
invitând spectatorii să revadă Faust de
Gounod, producţie care, cu exact un an în urmă, a văzut lumina rampei într-o
montare fastuoasă (regia şi scenografia Mario de Carlo), beneficiind şi de
coregrafia ingenioasă realizată de Răzvan Mazilu, sub bagheta unui profesionist
împătimit, deja binecunoscut în toate teatrele lirice din ţară, David
Crescenzi, care şi de această dată a condus cu rigoare şi strălucire o partitură
deosebit de ofertantă. O sală plină a aplaudat sonoritatea şi bogăţia
coloristică a orchestrei, densitatea şi pregnanţa corului (pregătit de Laura
Mare), rafinamentul baletului din Noaptea
Valpurgiei, precum şi calitatea celor care au conturat personajele – ca şi
la premieră, tenorul Like Xing, alături de soprana Narcisa Brumar, basul
Octavian Vlaicu, baritonul Dan Patacă, mezzosopranele Gabriela Varvari şi
Ramona Zaharia, toţi tineri, cu glasuri generoase şi interpretare pe măsură.
Dar se pregătea deja ediţia a 38-a a festivalului internaţional „Timişoara
muzicală“ (6–27 octombrie), aflată sub semnul bicentenarului Verdi, incluzând
deci o gală de operă, apoi reprezentaţii cu Traviata,
Nabucco şi, în seara finală, o nouă producţie cu Trubadurul, într-o distribuţie demnă de orice teatru liric
important din lume, pentru că invitaţi vor fi mezzosoprana Mariane Cornetti,
soprana Dragana Radakovic´, baritonul George Petean sau tenorul Leonardo
Gramegna, în fosă acelaşi David Crescenzi, o surpriză fiind debutul
tenorului-manager Corneliu Murgu în calitate de regizor.
Un
alt festival de tradiţie, „Elena Teodorini“ de la Craiova, ajuns la ediţia
XIII, aduce la Teatrul Liric opere verdiene din repertoriul curent, dar şi
premiera cu Otello care a inaugurat,
la 10 octombrie, seria manifestărilor ce se vor derula timp de aproape o lună,
marcând şi prima colaborare cu regizorul Rareş Zaharia, dar şi întâlnirea
publicului din Bănie cu doi dintre interpreţii regăsiţi şi în „formula“ bucureşteană,
în noua montare – tenorul Marius Budoiu şi baritonul Ştefan Ignat, dar şi cu
aceeaşi soprană Dragana Radakovic´ din Serbia; la pupitru – Gheorghe Stanciu.
În
septembrie, Opera din Iaşi a deschis stagiunea printr-un concert în aer liber,
în ambianţa elegantă creată de decorul natural, scena fiind amplasată pe strada
„pietonală“, încadrată de catedrală şi de o impunătoare clădire de patrimoniu,
oprindu-se circulaţia pe străzile adiacente, eliminând deci orice risc de
„bruiaj“ nedorit, ceea ce făcea să uităm că ne aflam, de fapt, în centrul oraşului.
Ajunsă la ediţia a treia, „Magia serii în sunet şi lumină“ a oferit „şlagăre“
din creaţii celebre, dar şi jocuri de lasere şi artificii multicolore, spre
încântarea celor care, în ciuda frigului, stând pe scaune sau în picioare, au
aplaudat pagini din opere şi operete abordate de orchestra, corul şi soliştii
teatrului, sub bagheta lui Cristian Bebeşelea; şi în acea seară, bicentenarul
Wagner-Verdi a fost onorat prin pagini cu mare impact la public, fie că erau
momente orchestrale, coruri din Trubadurul,
Nabucco, Ernani (maestru de cor Manuel Giugula) sau arii din Traviata (soprana Diana Bucur) sau din Rigoletto (tenorul Florin Guzgă). Dar programul
mozaicat a cuprins şi arii din Nunta lui
Figaro de Mozart (bas-baritonul Octavian Dumitru), Carmen de Bizet
(mezzosoprana Maria Macsim-Nicoară şi baritonul Ciprian Marele), Bărbierul din Sevilla de Rossini (tenorul Andrei Fermeşan şi
baritonul Jean-Kristof Bouton), apoi din operetele Liliacul de Strauss
(soprana Cristina Grigoraş), Văduva veselă de Lehar (tenorul Adrian Ionescu), Silvia de Kalman (soprana Irina Scafaru) sau din creaţii de Bernstein –
aria din Candide (soprana Lăcrămioara Hrubaru-Roată) şi un simpatic ansamblu din West Side Story (aceeaşi L. Hrubaru-Roată alături de Elena Roşca, Laura Scripcaru,
Maria Macsim-Nicoară, Cristina Grigoraş). În final a răsunat tradiţionalul Brindisi din Traviata, iar ploaia
de confeti s-a revărsat asupra noastră în acordurile Triumfalului din Aida,
astfel încât muzica superbă şi întreaga regie ambientală gândită de
managerul-regizor Beatrice Rancea au dat miilor de spectatori o stare „de
bine“, aşa cum se cuvine într-o „seară magică“.
Chiar
în paralel cu ultima săptămână din Festivalul „Enescu“, ediţia a treia a
„Duelului viorilor“ a cuprins recitaluri la Braşov, Tg. Mureş. Turda, Craiova,
Piteşti, Iaşi, Bacău, pentru ca la 4 octombrie să se încheie la Bucureşti, în
sala Radio, devenită neîncăpătoare pentru cei dornici să-i reasculte pe violoniştii
Gabriel Croitoru şi Liviu Prunaru, în compania pianistului Horia Mihail,
într-un repertoriu variat menit să le pună în valoare şi virtuozitatea, şi
sensibilitatea, şi maniera în care ştiu să se relaţioneze, să dialogheze (sau să
se... dueleze) ca adevăraţi artişti. Am remarcat şi de această dată sunetul
cald, învăluitor şi luminos al celor două instrumente „de colecţie“ (Guarneri şi
Stradivarius), care, sub arcuşul unor maeştri cu dezinvoltură, charismă şi
umor, reuşesc să se „potrivească“ ideal. Alternând evoluţiile pe podium,
Gabriel Croitoru a abordat opusuri de Ceaikovski, Sarasate, Saint-Saëns, dar şi
o cuceritoare adaptare pentru vioară şi pian a celebrei Ciocârlia de Dinicu, iar
Liviu Prunaru a optat pentru Paganini, De Falla, Wagner, Wieniawsky, pentru ca
după pauză să se regăsească în Grand Duo
concertant nr. 3 pentru două viori de Beriot şi în Serenada nr. 2 de Sinding, aceasta şi cu
participarea pianului. Trecând peste faptul că, deşi s-a anunţat structura în
două sau trei părţi, publicul a aplaudat după fiecare dintre ele, semn că în
sală se aflau şi spectatori nefamiliarizaţi cu „regulile“ unui concert, atraşi
(ca şi la trecutele ediţii) de tentaţia de a asculta „pe viu“ instrumente atât
de valoroase, am aplaudat cu plăcere o reîntâlnire cu marea muzică şi mai ales
cu artişti de valoare internaţională.
Liviu
Prunaru a revenit pe acel podium câteva zile mai târziu, în ipostază de dirijor
– o noutate la Bucureşti – colaborând cu Orchestra de cameră Radio. Aceasta şi-a
început stagiunea cu lucrări de Warlock, Mendelssohn-Bartholdy (solist,
evident, acelaşi Liviu Prunaru) şi, în final, un opus de Ceaikovski. O seară de
referinţă şi pentru protagonist, dar şi pentru melomani.
Primele
„simfonice“ programate la mai puţin de o săptămână de finalul unui festival
extenuant ar fi trebuit să aducă ceva total diferit, astfel încât să atragă
spectatorii (şi) în sala Ateneului, dar Filarmonica dirijată de reputatul Iuri
Simonov a ales opusuri de Rossini, Wagner, Şostakovici, într-o combinaţie
destul de pretenţioasă şi, oricum, fără solist, ceea ce a diminuat cota de
atractivitate, sala rămânând cu multe scaune goale; dar au urmat serile în
care, sub bagheta lui Horia Andreescu, s-au cântat partituri de Dediu, din nou
Ceaikovski (cu pianista Sofia Gulyak) şi Brahms-Schönberg, spectatorii fideli
reîncepând să vină la concerte, aşteptând însă repere „mai altfel“.
La Cluj, ediţia a 47-a a festivalului
„Toamna muzicală“ (4–25 octombrie) alătură, de asemenea, artişti binecunoscuţi,
precum Cristian Mandeal, Iulia Isaev, Sorina Munteanu, Răzvan Suma, David
Grimal şi mulţi alţii, precizându-se faptul că în acest an vor fi cinci secţiuni
distincte, dar şi concerte aniversare marcând 200 de ani de la naşterea
compozitorilor Verdi şi Wagner, trei secole de la naşterea organistului Johann
Krebs sau o jumătate de veac de la nemurirea lui Hindemith, de-a lungul a trei
săptămâni pline de muzică pentru toate gusturile, în interpretări deosebite.
Pentru a închide cumva „cercul“, Opera Naţională
Bucureşti va oferi, în 17–19 octombrie, spectacole cu Otello, cu acelaşi Marius Budoiu în rolul Maurului şi din nou Iulia
Iasev în Desdemona, dar în Iago anunţat în debut Valentin Vasiliu; dirijor, ca şi
în serile de festival, Adrian Morar. Afişul propune însă şi Bărbierul din Sevilla, Carmen, Hänsel şi
Gretel sau Lacul lebedelor şi Giselle,
în care solişti apreciaţi vor evolua alături de tineri ce vor debuta în roluri
de prim-plan, surprinzând sau contrariind. Spectatorii constanţi ai teatrului
vor avea surpriza să vadă şi să asculte câţiva colaboratori, distribuiţi ani la
rând în roluri episodice, promovaţi acum în personaje care cer şi voci adevărate
şi ştiinţă a cântului şi... multe altele. Dar... vom vedea. Cât despre noi
producţii, va trebui să aşteptăm „luna cadourilor“.