A plecat dintre noi, spre alte zări, actrița Tatiana Iekel. A
plecat modestă, fără tam-tam, surle sau tromboane, exact așa cum și-a trăit
întreaga viața, pe care a dedicat-o doar teatrului. Ne-a lăsat mai săraci, fără
zâmbetul ei fermecător.
Tatiana a intrat în această mașinărie care se numește „teatru”
foarte de tânără și a parcurs aproape toate treptele succesului, jucând la
Teatrul Mic o sumă impresionantă de roluri, poate neatinsă de alte actrițe:
peste 70 de roluri principale. Nu numai roluri de femei a jucat. Să nu se
plictisească, sau probabil să-i încerce puterile, au pus-o să joace și roluri
de bărbați. Nu s-a dat în lături, n-a făcut mofturi, a acceptat și nu a înșelat
așteptările. A fost destul de… bărbătoasă.
A jucat în toate spectacolele simplu, netrucând sentimentele,
aproape nefardată. Multe fete tinere s-au regăsit în personajele întruchipate
de ea pe scenă. Avea, dincolo de sinceritate, o fragilitate tinerească ce o
făcea să semene cu tinerele de pretutindeni, ceea ce i-a atras simpatia
milioanelor de spectatoare care i-au vizionat spectacolele.
Succesul nu i-a schimbat firea. Spre deosebire de fostul ei soț,
care și-a transformat viața într-un teatru perpetuu, Tatiana a rămas aceeași
modestă făptură, caldă, binevoitoare, înțelegătoare și mai ales discretă cu
„ale vieții valuri”. A jucat și în filme, ultimul fiind controversatul
„Sieranevada”, dar sufletul și l-a pus ca pe o tipsie în spectacolele de
teatru.
Putem spune, la prima vedere, că în viața ei n-a mai existat
altceva decât teatrul, dar a mai existat totuși cineva. Nimeni altul decât
Florin Piersic, cel care, după ce a părăsit-o, aruncându-se cu dezinvoltura-i
caracteristică în brațele altor femei, i-a lăsat un înlocuitor: pe fiul lor, pe
care ea l-a crescut aproape singură, pregătindu-l cu răbdare pentru viață și
mai ales pentru… teatru. I-a transmis aceeași pasiune, aceeași dragoste
nestăvilită care i-a marcat toată viața. Dumnezeu să-i odihnească sufletul!