Este pneumologia românească în criză? La această întrebare doreşte să răspundă, în editorialul din revista PNEUMOLOGIA nr. 1/2011, prof. dr. Florin Mihălţan, preşedintele Societăţii Române de Pneumologie. Constatările sunt triste: accesul la mijloacele de investigaţii moderne e redus; nu există o curriculă comună care să permită includerea cursurilor de pneumologie în programa şcolară în toate centrele universitare; informarea medicilor despre noutăţi în domeniu (PET-CT, bronhologie, somnologie etc.) este deficitară: cercetarea se rezumă la anchete epidemiologie, studii de prevalenţă sau episodice; lipsesc programe sau registre naţionale pentru boli precum BPOC, cancerul bronhopulmonar, infecţiile respiratorii. Concluzia? „Există foarte multe semnale de alarmă, dar există în acelaşi timp şi soluţii care ar trebui aplicate în mod proactiv. Probabil cea mai mare problemă rămâne însă absenţa unei viziuni coerente de planificare a activităţilor în ansamblul specialităţii, un plan care să definească şi să monitorizeze fiecare pas pe viitor“.
Dr. Antonela Dragomir, prof. dr. Elena Moldoveanu şi prof. dr. Florin Mihălţan prezintă Actualităţi privind rolul markerilor tumorali în detecţia precoce a neoplasmului bronhopulmonar (NBP) fără celule mici. Autorii trec în revistă markerii tumorali consacraţi: CEA, NSE, TPA, β2-microglobulina, CA 125, CA 15-3, consideraţi fără specificitate şi sensibilitate satisfăcătoare pentru screeningul NBP, precum şi molecule noi aflate în studiu: SCC-Ag, CYFRA 21-1, feritina, sIL-2R, CCK-BB, glicozil transferaza. Acestea din urmă, pe lângă o sensibilitate crescută, par a avea şi specificitate mai înaltă pentru fiecare tip de cancer în parte; dar nu pot fi folosite ca unic indicator al diagnosticului precoce de cancer pulmonar, fiind necesar un context clinic şi investigaţional mai complex. Ar fi utile şi alte studii, găsirea de noi molecule, care să servească unui diagnostic precoce, cu mijloace simple şi necostisitoare. (...)
Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.