O nouă expoziţie, „Culorile verii“, dovadă a efervescenţei creative a Cenaclului „I. Ţuculescu“, formaţie artistică a medicilor care de peste o jumătate de secol (începând din 1955) este prezentă pe simezele bucureştene, cu ani în urmă, uneori, şi pe cele din ţară, potrivit unui calendar al întâlnirilor cu publicul respectat cu rigurozitate an de an, ritmicitatea înfăţişărilor în faţa iubirilor artelor plastice asemănându-se cu cea a unei reviste aşteptate de publicul său cititor la fiecare nouă apariţie.

   Despre expoziţia deschisă de curând, dincolo de inspirata metaforă care întâmpină şi invită iubitorul de pictură să-i treacă pragul, un fost membru şi preşedinte al cenaclului se simte îndreptăţit să mai noteze: • De data aceasta s-a ales o „locaţie“ deosebită – Muzeul de Istorie a Municipiului Bucureşti – „Palatul Suţu“, această bijuterie arhitectonică situată în inima Bucureştiului. Pentru subsemnatul, prilej de scurtă întoarcere în istoria cenaclului: în 1975, cu prilejul împlinirii a două decenii de activitate a cenaclului înfiinţat în 1955, tot aici, în acest magnific palat, s-a vernisat o amplă expoziţie jubiliară onorată de prezenţa ministrului sănătăţii de atunci, prof. dr. Radu Păun; astăzi apare aproape de domeniul imposibilului ca un ministru al sănătăţii să-şi găsească timp pentru a onora cu prezenţa sa un astfel de eveniment. Există însă un amănunt mai puţin cunoscut: marele internist, clinician şi dascăl Radu Păun, era şi un om de cultură, iubitor al artelor, pianist de mare sensibilitate şi virtuozitate • Vernisajul expoziţiei a fost realizat de artistul plastic şi profesorul Nicolae Iorga, secretarul cenaclului, care-i succede regretatului Radu Ionescu; a fost de această dată un vernisaj sui-generis, maestrul Nicolae Iorga predând participanţilor (printre aceştia – autorii expozanţi, în număr de 37) o lecţie de meşteşug artistic, de tehnică picturală, alegerea subiectelor, organizarea compoziţiei, dispunerea culorilor, oprindu-se şi comentând fiecare tablou în parte, remarcând reuşitele dar şi, unde a fost cazul, ceea ce a fost mai puţin bine şi ceea ce ar fi trebuit făcut în sensul împlinirii artistice. Vernisajul a fost astfel şi prilejul unei întâlniri de lucru, de cenaclu cu invitaţi din care toţi au avut de învăţat • Cei 37 de autori au expus 50 de lucrări, dominante fiind uleiurile, dar şi câteva acuarele şi pasteluri, o sculptură mică (altădată sculptura era mai bine reprezentată) şi o lucrare în ceramică. Teme variate inspirat alese, tratate mai ales în manieră clasică, dar şi în câteva tehnici mai îndrăzneţe – abstracţionism, expresionism, pictură de idei/teme filozofice (Veghe, De partea cealaltă a clipei, Elegie, Exerciţiu pe roşu) şi chiar manieră naivă (În bătătură). Peisajul – colţuri din natură, crochiuri citadine, străzi şi case – rămâne o temă predilectă, dar şi florile, naturile statice, portretele şi „notele de călătorie“ (Grecia, Italia, Franţa, deşertul arab), toate întregind o paletă largă, vibrând de culoare şi plină de sensibilitate poetică • O altă remarcă priveşte prezenţa tinerilor, inclusiv a studenţilor, cu vădit şi promiţător har, garanţie a continuităţii şi a schimbului de mâine pentru această valoroasă formaţie de creaţie artistică a oamenilor în alb.

   Nu e lipsit de semnificaţie că afirmarea în cultură, în creaţie a breslei noastre adaugă nobleţei profesiei medicale un plus de pregătire, de care are din ce în mai mare nevoie astăzi. Şi, alături de Cenaclul medicilor-pictori „I. Ţuculescu“ se află Orchestra medicilor „Ermil Nichifor“, Societatea Medicilor Scriitori şi Publicişti din România, printre cele mai cunoscute şi active în viaţa culturală.