Probabil că unul dintre cele mai mari succese ale societății
contemporane din țările dezvoltate a fost prelungirea duratei medii de viață de
la 50 de ani, cât era la începutul secolului trecut, la aproape 80 de ani,
astăzi. Din păcate, cu toate progresele înregistrate, medicina încă nu poate
asigura o stare de sănătate satisfăcătoare în ultimii ani ai vieții. Aproape
toți anii câștigați prin prelungirea duratei medii de viață sunt întovărășiți
de suferințe și dizabilități foarte grave, așa încât durata medie de viață
sănătoasă nu depășește, în țările europene, mai mult de 58–60 de ani. Când nu
mai există nicio posibilitate de vindecare sau cel puțin de ameliorare a bolii,
medicul trebuie să înceapă să acorde îngrijirile paliative, pentru a ameliora
calitatea vieții bolnavului, să-i facă mai suportabilă ultima perioadă a vieții
acestuia, precum și a familiei lui.
La început, tratamentele paliative s-au acordat bolnavilor de
cancer, apoi și altor boli, cum ar fi cele neurologice, în insuficiențele de
organ și demențe. În ultimul timp, creșterea duratei medii de viață face tot
mai necesare îngrijirile paliative geriatrice. Se apreciază că datorită
tratamentelor patogenice, care deși nu pot vindeca, reușesc să prelungească
foarte mult evoluția bolilor cronice, peste 20 de milioane de bolnavi din
întreaga lume au nevoie în fiecare an de îngrijiri paliative. Dintre aceștia,
6% sunt copii, ceea ce înseamnă că tratamentele paliative nu se adresează numai
bătrânilor, ci și adulților și copiilor.
Pentru că tratamentele paliative au devenit o problemă
importantă pentru sistemele contemporane de sănătate, atât din punct de vedere
financiar, cât și al organizării și pregătirii cadrelor, tot mai des se
organizează cursuri și se scriu manuale. Acesta este și motivul apariției
primului Tratat de îngrijiri paliative la domiciliu, elaborat de dr.
Marinela Olăroiu și colaboratorii, apărut anul trecut la Editura Etna.
Acest tratat este o dezvoltare și o aducere la zi, în condițiile în care
cercetarea științifică evoluează atât de rapid, a Compendiului de îngrijiri
paliative la domiciliu, apărut în anul 2014 sub redacția aceleiași dr. Marinela
Olăroiu.
În România, peste 90% din bolnavi preferă să-și trăiască
ultimele clipe din viață la domiciliu, în mijlocul familiei. Dintre aceștia
însă numai un sfert beneficiază de fapt de îngrijiri paliative, care să le facă
ultima etapă a vieții mult mai suportabilă.
După cum subliniază dr. Marinela Olăroiu, îngrijirile paliative
la domiciliu au anumite avantaje, așa cum ar fi participarea familiei la
îngrijirea bolnavului, ceea ce poate asigura un confort psihic superior, mult
mai acceptat de bolnavi decât cel realizat de niște necunoscuți în spitale. Evident
că îngrijirile paliative de la domiciliu pot avea și anumite dezavantaje, cum
ar fi de exemplu lipsa dotărilor tehnice și a personalului specializat din
spital. Tocmai acest lucru vor să-l îmbunătățească autorii prin publicarea
acestui tratat.
După o scurtă introducere, în care se abordează importanța
îngrijirilor paliative, tratatul descrie componența echipei multidisciplinare.
În forma ei minimală, aceasta poate fi formată dintr-un medic, două–trei
asistente și membrii familiei, care au fost instruiți în acest sens. În formă
extinsă, echipa poate fi formată dintr-un medic coordonator, două–trei
asistente, un kinetoterapeut, un dietetician, un asistent social, un psiholog,
un preot și membrii familiei, instruiți în acest sens.
Urmează un capitol despre managementul simptomelor și
sindroamelor cel mai des întâlnite în fazele terminale ale bolilor. Din acest
punct de vedere este foarte important de remarcat faptul că acest tratat începe
nu cu boli, ci cu simptomele care afectează calitatea vieții bolnavului. Asta,
deoarece medicul și mai ales cel de familie are de-a face mai întâi cu simptome
și în cele din urmă cu boala. În îngrijirile paliative, abilitatea de a
diagnostica boala este, după cum arată autoarea, secundară celei de a alina
suferința. De aceea, îngrijirile paliative apelează mai ales la tratamentele
simptomatice și patogenice decât la cele etiologice, de care cu mici excepții,
așa cum se întâmplă în cazul bolilor infecțioase, nici nu prea dispunem.
În acest capitol sunt prezentate peste 50 de simptome, cel mai
frecvent întâlnite în fazele terminale ale bolilor. Alături de dr. Marinela
Olăroiu, la realizarea capitolului au participat: dr. Cornelia Nițipir, dr.
Brândușa Focșeneanu, dr. Mihaela Leșe, dr. Sorina Aurelian, dr. Minerva Ghinescu,
dr. Justin Aurelian, dr. Gabriela Rahnea-Niță, dr. Sorina Pop, care au descris
foarte instructiv tabloul simptomatic pe care l-ar putea avea bolnavul în
fazele sale terminale.
După descrierea semnificației și incidenței simptomului
respectiv, se descriu cauzele, adică bolile în care poate apărea, eventualele
investigații paraclinice necesare, prevenția și tratamentul necesar. De
remarcat importanța deosebită pe care autorii au acordat-o unor simptome, cum
ar fi: durerea, febra, dispneea, hemoragiile, incontinențele, confuzia, delirul
și altele.
De multe ori, pe fondul unor suferințe cronice pot apărea și
eventuale urgențe medicale, sau chiar chirurgicale, cum ar fi: convulsiile,
hemoragiile masive, fracturile, ocluziile intestinale și retenția acută de
urină. De aceea, autorii descriu pe larg simptomatologia și tratamentul lor,
mai ales tratamentul prespitalicesc al urgențelor medico-chirurgicale grave
care presupun internarea în spital.
După ce au expus problemele teoretice, autorii trec la descrierea
deprinderilor practice, a tehnicilor și manevrelor pe care trebuie să și le
însușească membrii echipei, pentru a putea acorda îngrijirile paliative
necesare. Așa, de exemplu, autorii descriu pe larg îngrijirea fistulelor, a
stomei, ulcerațiilor și escarelor, tehnicile de administrare a medicamentelor,
alimentației parenterale, cateterelor vezicale, canulei traheale, dializei
peritoneale, oxigenoterapiei, puncției pleurale, puncției abdominale de
evacuare a lichidului de ascită și așa mai departe.
Ultima parte a cărții este dedicată managementului aspectelor
psihologice, îngrijirilor paliative legate de vârstă și aspectelor etice și
medicale legate de perioada de sfârșit a vieții. Fără a reduce cu nimic din
importanța aspectelor tehnice, după părerea mea acestea sunt problemele cele
mai dificile ale îngrijirilor paliative, pentru că avem de-a face cu un om care
are nu numai un corp în suferință care se îndreaptă iremediabil spre deces, ci
și un psihic, o mulțime de sentimente, legături afective, rude, prieteni de
care este indisolubil legat. Apoi, bolnavul mai are o profesiune, niște
proiecte, vise, planuri și fie că îi spunem noi sau nu, vede și el că toate
acestea se întrerup brusc, pentru totdeauna.
Probabil că unul dintre cel mai relevante capitole ale cărții,
în contextul îmbătrânirii populației, este cel privind moartea din perspectiva
religiei creștine, scris de dr. Constantin Bogdan, care arată că ajutorul pe
care putem să-l dăm unui bolnav în ultimele etape ale vieții sale ar fi
imposibil de apreciat în afara religiei. De aceea, în echipa de îngrijiri
paliative ar trebui să existe și un preot.
În concluzie, cred că acest tratat este extrem de util, el
contribuind la ameliorarea îngrijirilor paliative de la noi din țară și a
suferințelor bolnavilor aflați în ultimele etape ale vieții lor.
