Vida Nedici, sau „sadica Vida” a fost o figură emblematică a perioadei stalinismului timpuriu din țara noastră. În numărul 4/2017 al revistei Memoria, Mircea Rusnac povestește că Vida locuia împreună cu mama și sora ei în Becicherecu Mic, un sat aflat la 17 km de Timișoara. Ea s-a înscris în Partidul Comunist Român, iar în anul următor a devenit funcționară și traducătoare de limba sârbă la Securitatea din București, unde a primit gradul de locotenent. În 1950 a fost arestată și condamnată la moarte, însă în 1954 a fost grațiată și s-a întors în satul natal, împreună cu familia.
În cadrul aceleiași reviste, Ioan Ladea povestește cum la doar 13 ani, pe timpul comunismului, a ajuns să fie deținut politic. Un ofițer de securitate a încercat să intre în grațiile mamei lui, însă aceasta nu s-a lăsat convinsă. Fiindcă ofițerul nu a reușit să își atingă scopul, drept răzbunare, acesta l-a implicat pe Ionel în grupul celor arestați pentru atitudine anticomunistă. După eliberare, lui Ionel nu i s-a permis, un timp, să continue Medicina, astfel că a urmat cursurile unei școli pentru asistenți medicali. Din 1965, acesta urmează studiile universitare la Facultatea de Medicină și cea de Matematică. Studiază medicina tradițională chineză și practică acupunctura cu rezultate spectaculoase. În 1977 se alătură mișcării de disidență formată în jurul lui Paul Goma. Ioan Ladea trimite o scrisoare de sprijin și solidaritate, care este citită la radio. În consecință, este destituit din serviciu, arestat și anchetat pentru scurtă vreme în 1977, dar urmărit până în anul 1989.
