Într-o
seară de duminică, la început de primăvară, Ateneul a găzduit un eveniment
aparte, rotonda şi apoi sala fiind „ocupate“ de rochii lungi şi costume
elegante. ¥inuta a fost obligatorie pentru participarea la concertul de
binefacere organizat, sub auspiciile Marii Loji Naţionale, de Loja Humanitas
nr. 86 din Bucureşti, destinat strângerii de fonduri pentru sprijinirea unor
tineri pianişti. De această dată, proiectul „Aripi pentru talente“ a vizat susţinerea
Elenei-Miruna Panaite, elevă la Liceul de Arte din Piatra Neamţ, prezentată
publicului printr-o filmare, aplaudată apoi, „pe viu“, în Andante spianato şi Marea poloneză de Chopin, parcurse cu acurateţe tehnică şi cursivitate, cu un tuşeu
rotund, dar cumva monocolor şi fără încărcătura învolburat-romantică specifică
partiturilor, elemente pe care probabil le va nuanţa în viitoare
master-classes sau la studii facilitate de burse oferite din donaţiile şi
eventualele sponsorizări venite din partea participanţilor la eveniment. La
rândul său, Marius-Cătălin Deneş, student în anul I la Universitatea Naţională
de Muzică din Bucureşti, va beneficia de acelaşi sprijin material „necesar
dezvoltării carierei“, pe lângă cei 2.500 de euro primiţi chiar în acea seară,
de ambii pianişti. Binecunoscut încă din primii ani de şcoală prin frecvente
recitaluri şi concerte cu orchestra, din Bucureşti sau din ţară, tânărul solist
a fost, de asemenea, prezentat printr-o filmare, convingând însă, prin
interpretarea excelentă conferită Bourée-ului
de Enescu, de faptul că este deja un artist format, cu o maturitate deosebită
în abordarea textului muzical, având şi înţelegerea stilistică, şi fluenţa, şi
spectaculozitatea expresivă gândită de compozitor, ceea ce îl situează în topul
generaţiei sale; el merită din plin să fie ajutat să-şi împlinească visul şi să-şi
pună în valoare calităţile, îndelung aplaudate de cei aflaţi în sală.
Interesant
de remarcat este însă faptul că programul prin care s-a dorit atragerea de
fonduri, dar şi răsplătirea generozităţii spectatorilor-invitaţi, a fost oferit
de trei dintre membrii comitetului de organizare, propunând opusuri celebre,
dar adecvate doar în parte gustului unui public poate mai puţin familiarizat cu
„muzica cultă“. Pentru început, l-am ascultat pe Marius-Vlad Budoiu – director
al Operei Române din Cluj-Napoca – în patru superbe lieduri de R. Strauss,
cântate cu rafinament şi inteligenţă, tenorul trecând apoi cu dezinvoltură la
duete din opere, abordate cu aplomb şi vădită experienţă de scenă, partener
fiindu-i Ştefan Ignat, de la Opera Naţională Bucureşti. Colaborând de multă
vreme, au relaţionat fără probleme în două secvenţe destul de ciudat alese,
optând pentru „înfruntarea“ dintre Don Jose şi Escamillo din actul III al
operei Carmen de Bizet, care nu se numără printre momentele selectate de obicei
în concert, poate şi pentru că nu se consideră a fi un duet în adevăratul sens
al cuvântului, dar finalul alert şi
incisiv (care în general „se taie“ în spectacol) a adus tensiune şi sonorităţi
de efect. La polul opus se află duetul din Otello de Verdi, probabil aşteptat cu plăcere
de cei care agreează genul liric, dar şi de această dată am avut surprize,
celebra pagină fiind prefaţată, la fel de atipic, de întreaga scenă a
„visului“, astfel încât baritonul a avut de cântat mai mult, programul
cuprinzând şi aria lui Escamillo şi aria lui Iago, rezolvate în maniera sa
specifică; a încercat şi evoluţii în piano (generând şi intonaţii
aproximative), preferându-le însă pe cele în forţă, etalate şi subliniate de
fiecare dată. Pe de altă parte, baritonul Cătălin Petrescu de la Operetă a adus
zâmbetul şi buna dispoziţie prin arii din Oklahoma de Rodgers, Sylvia de Kalman, Rose Marie de Friml sau Scripcarul pe
acoperiş de Bock, talentul său incontestabil de actor şi expresivitatea
reliefându-se şi de această dată în pagini îndrăgite, mult mai apropiate de
preferinţele publicului din acea seară. Poate că, într-un context elitist, cu o
anume sobrietate şi de o factură specială, ar fi fost de evitat ariile sau
duetele în care se strigă „Sânge“ sau se clamează „Moartea şi atât“ (în Otello), în faţa unor doamne elegante şi
a unor diplomaţi, parlamentari sau oficiali de rang înalt, riscând astfel poate
şi un umor (macabru) involuntar… Soliştii au fost acompaniaţi la pian de
excelentul Horea Haplea şi de Liana Mareş.
Manifestarea
a fost prezentată de actorul Virgil Ogăşanu, care între altele, a rostit şi
texte semnate de Marin Sorescu, despre Brâncuşi sau despre Craiova, pline de
savoare şi de profunzime, aplaudate de spectatorii care însă, spre final, s-au
cam rărit, semn că liedul sau opera nu se află printre opţiunile lor culturale,
supunându-i la un test de rezistenţă pe care… unii nu l-au trecut. Important rămâne
faptul că mulţi au intrat astfel pentru prima oară în Ateneu, că s-au acordat
cecurile promise celor doi pianişti şi că s-au strâns, cu siguranţă, sumele
necesare susţinerii acestora la început de carieră, în cadrul unui proiect care
merită apreciat.
