ASTMUL, URAGANUL ŞI INIMA

    Adesea, săptămânalul LE GENERALISTE oferă cititorilor săi câte o amplă relatare privind cele mai interesante comunicări prezentate la diverse reuniuni medicale de prestigiu. Un asemenea grupaj, inspirat de lucrările celui de-al 20-lea Congres al ERS (European Respiratory Society), care a avut loc, mai demult, la Barcelona, a apărut în nr. 982 al amintitei publicaţii belgiene. • Una din temele larg dezbătute la acel congres a fost astmul şi sarcina, de care s-au ocupat specialişti din mai multe ţări. În pofida unei reguli larg respectate, conform căreia femeilor gravide li se recomandă să evite medicamentele, experţii reuniţi la Barcelona sunt fermi: când e vorba de astm, tratamentul trebuie continuat şi în timpul sarcinii. Unii cercetători au măsurat capacitatea vitală, VEMS şi alţi parametri la 48 de gravide sănătoase, aflate în perioade diferite ale sarcinii, dar şi după ce au născut. Ceea ce a dus la constatarea că, post-partum, atât capacitatea vitală, cât şi VEMS au urcat din nou la normal, în raport cu valorile la care ajunseseră în timpul gravidităţii. Bineînţeles, după naştere, circumferinţa abdominală a scăzut semnificativ, dar în timpul gestaţiei nu s-a înregistrat nicio corelaţie între perimetrul abdomenului şi funcţia pulmonară. Mai mult – reculul funcţiei pulmonare se instalează îndeobşte în timpul primului trimestru de sarcină, când creşterea perimetrului abdominal rămâne moderată, aceasta devenind importantă abia în următoarele trei luni. Trebuie deci admis că doar ridicarea diafragmului nu este singura cauză a diminuării funcţiei pulmonare a gravidei. În toate acestea, realmente important e faptul că la viitoarea mamă funcţia pulmonară este redusă. Se înţelege, deci, că, în aceste condiţii, femeia însărcinată care suferă de astm se găseşte într-o situaţie mai dificilă. Se ştie că evoluţia astmului poate fi modificată de sarcină. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.