Figură de stil cu iz ironic, subliniere
subtilă de adevăruri prin alăturarea unor termeni cu înţeles contrar (exemple
din cotidian: „pasta e tare moale“, „tipa e bună rău“, „ne-a plouat de ne-a
uscat“ etc., ca şi unele expresii rafinate: „fraternitate academică“, ş.a.m.d.)
oximoronul apare adesea şi neintenţionat, cum s-a întâmplat, probabil, la Radio
România Actualităţi, când factorii de decizie au optat pentru includerea în
grila de vară a unui program de câteva ore intitulat „Romanticii“. La Actualităţi,
aşadar (ştiri care ard, situaţii care necesită soluţionări urgente) se
programează o întoarcere de durată spre un trecut romantic. Un gest frumos, plăcut,
desigur, dar cât de util şi mai ales cât de potrivit cu misiunea postului al cărui
slogan este „Fii în pas cu viaţa!“? Familiarizarea cu trecutul nu este de
neglijat (Radio România Cultural, Radio România Muzical o fac, de altfel, cu
mult succes), dar ce face Radio România
Actualităţi ca noi toţi să fim „în pas cu viaţa!“? Care viaţă? Care pas?
...A
fost, de pildă, Ziua medicului de familie. La Radio România Actualităţi s-a
transmis o prezentare succintă a „sărbătorii“ şi cuvântul la fel de scurt al
„specialistului“. Într-o singură frază s-au spus de toate: medicii sunt nemulţumiţi
că n-au ce le trebuie în cabinete, că obligaţiile birocratice (inclusiv mult
solicitatele trimiteri către specialişti) îi copleşesc, că nu pot fi adevăraţi
medici de familie şi, în consecinţă, mulţi pleacă „şi nu doar cei tineri“ – după
cum a apucat să precizeze reprezentanta medicilor de familie încheind, desigur,
cu un „La mulţi ani!“ către colegi. Se putea mai mult şi mai bine la Radio
România Actualităţi? Aşa ar fi trebuit să se întâmple, dar în cele aproape trei
minute acordate de conducere realizatoarei acestei „rubrici“ – nu se putea. Dacă,
însă, pornind de la astfel de constatări, s-ar fi cercetat cauze, factori de
risc, factori favorizanţi, variante de soluţionare etc., nu în trei minute şi
nici într-o zi sau o săptămână, ci în timp suficient şi cu „va urma“, am fi găsit,
poate, împreună, rezolvări „în pas cu viaţa“.
Alt caz: un realizator de marcă află de la
corespondenta din Buzău ce primejdii planează asupra unei vestite staţiuni
legumicole şi încearcă să se documenteze în direct punând întrebări care doar
zgârie uşor suprafaţa problemei, nu înaintează spre esenţa ei (de altfel, pe
acest post, mai ales la „Noapte bună, copii“, avem probleme expuse clar). Nici
chiar interviurile (liniştite, consistente, unilaterale – adică fără pro şi
contra – ca, de pildă, interviul luat de Angela Matei în avion premierului, la
întoarcerea acestuia din Asia, sau cel luat de Johan Pohrib lui Gheorghe
Flutur) nu ajută prea mult radioascultătorul să fie „în pas cu viaţa“. Pentru că
se opresc de fiecare dată la jumătatea drumului. Drumul întreg ar fi tocmai
dezbaterea, sau orice altceva care să-l implice puternic pe radioascultător în
rezolvarea problemelor pe care le au de rezolvat conducătorii. O listă de
evenimente prezentate mult prea succint, informaţii amestecate cu anunţuri (mai
ales culturale şi mai ales din Bucureşti), simple relatări de reporter incorect
prezentate ca „radioreportaje“ imprimă postului un aer superficial, festivist
(care, pe vremuri, trebuia doar să glorifice pe cineva şi să nu „stârnească
panică“ prezentând probleme), stilul preferat fiind cel eseistic şi nu unul de
analiză aprofundată a vieţii reale.
Gurile rele (câteva „surse“ nedemne de
încredere) spun că, totuşi, forţe gazetăreşti există la Radio România Actualităţi
şi lefurile lor mari abia aşteaptă să fie onorate de fapte pe măsură, că e păcat
ca impresionantele voci de pe post să se rezume la a prezenta relatări ale
corespondenţilor sau lamentările muzicale ale tinerilor imberbi, că nici chiar
„Romanticii“ n-au nevoie de prezentator când treaba o poate face şi singur
calculatorul.
Cândva, demult, s-a cerut lucrătorilor de
radio (bărbaţi) să facă „muncă patriotică“ în afara instituţiei. Tot ei
munciseră din greu iarna „la zăpadă“ şi acum, vara, se gândeau că vor „pune
osul“ unde e mai greu, în câmp. Dar nu s-a întâmplat aşa. Au fost repartizaţi
la... cules plante medicinale, ceea ce li s-a părut a fi o adevărată insultă,
pe care au şi tradus-o în cântec: „Noi, cu muşchii ca oţelul vom culege muşeţelul!“.
De unde se poate vedea că ei chiar îşi doreau să fie „în pas cu viaţa“, că nu
le plăcea să fie „Romantici“ la Actualităţi. Atunci nu era însă posibilă
normalitatea şi ştim de ce.
Acum de ce nu se poate?
