Televiziunea Română a difuzat recent spectacolul Avarul, în regia lui Mircea Cornișteanu, cu Constantin Cotimanis în rol principal.
Uneori, teatrele lasă deoparte piesele bulevardiere, axate în special pe problemele cuplului, sau cele după texte clasice, remaniate după gustul atotștiutorilor regizori, și au curajul să aducă pe scenă câte o comedie clasică, sănătoasă, în straiele ei originale, de care generaţii întregi s-au amuzat, dar din care au putut trage și învăţăminte.
„ Avarul” nu-i o piesă ușor de ingurgitat de un anumit segment de public, pentru care bogăţia, banul, aurul au fost idealul în viaţă. De-a lungul timpului, piesa lui Molière a generat spectacole foarte izbutite pe scenele teatrelor din România, rolul lui Harpagon oferind actorilor o partitură
excelentă.
În perioada postbelică, piesa s-a montat o singură dată, în 1954, la Teatrul Nottara, în regia lui Gheorghe Jora, într-un spectacol destul de bun pentru vremea respectivă, prilejuind actorului Constantin Ramadan o creaţie impresionantă.
Au trecut de atunci aproape 50 de ani și niciun regizor, niciun actor, niciun teatru n-au mai îndrăznit să se apropie de piesă, în afară de o adaptare făcută de Cristian Juncu (regia Vlad Massaci), care se joacă de câţiva ani la Teatrul de Comedie, sub titlul „Avarul îndrăgostit”.
Pasiuni care întunecă mintea
Și totuși, regizorul Mircea Cornișteanu se încumetă să realizeze, în 1994, un spectacol modern, folosind o traducere a lui Romulus Vulpescu (care îi adaugă câteva cântecele), cu o echipă de excelenţi actori, din care strălucește Constantin Cotimanis, în dificilul rol al lui Harpagon, realizare transmisă de curând de Televiziunea Română.
Articolul continuă după recomandări
Artistul atacă cu mult curaj partitura molierească, dovedind reale calităţi de mare actor de compoziţie. Cotimanis e când vesel, când dramatic, când feroce, când liric, mimând chiar sentimente omenești, cum ar fi dragostea pentru cineva apropiat.
Dar pasiunea sa pentru bani, pentru avere îi întunecă iremediabil mintea, golindu-l de orice sentiment uman, cazul lui Harpagon fiind de nerecuperat. Ca și alţi strângători de averi uriașe de astăzi. Îl secondează o echipă bine strunită de regizor, bine sudată și bine aleasă.
George Alexandru (fiul), Cerasela Iosifescu (fiica), dar mai ales Sorin Cociaș și Clara Vodă completează decorul într-un spectacol dulce-amărui, în care totul se termină cu bine, cum îi stă bine unei comedii clasice, de care spectatorul de azi, năpădit de marile griji ale
pandemiei, are mare nevoie.
Citiți și: Premii și premieri teatrale
