Atelierul
de filosofie și antropologie medicală, organizat lunar de conf. dr. István
Király de la Facultatea de Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai“ în
colaborare cu UMF „Iuliu Hațieganu“ Cluj-Napoca, s-a reunit de curând pentru
ediția lunii noiembrie. Invitatul acestei seri a fost profesorul Dan Lucian
Dumitrașcu, președintele Societății Române de Gastroenterologie și Hepatologie și
al Societății Române de Psihosomatică, autor a peste 230 de articole, autor sau
coautor a peste 20 de cărți și 80 de capitole de carte. În prezentarea sa,
acesta a vorbit despre felul cum tubul digestiv ne influențează viața.
Lăsând
în plan secundar funcția de nutriție, cu
toată complexitatea și importanța ei de necontestat, profesorul Dumitrașcu a
prezentat o serie de aspecte privitoare la axa creier-intestin, un domeniu tot
mai intens studiat. Este demonstrată existența relației între funcționarea
anormală a intestinelor (obiectivată prin prezența nivelurilor crescute de
celule inflamatorii, respectiv mediatori ai inflamației, dar și a disbiozei
intestinale) și tulburări comportamentale, cognitive, emoționale și
nociceptive. Pe lângă sistemul nervos autonom, sunt implicate în acest proces și
sistemele neuroendocrin, neuroimun și nervos enteric.
Stresul,
ca factor nociv asupra bunei funcționalități a sistemului digestiv, a fost studiat
încă de la jumătatea secolului trecut. Acesta este definit ca „reacția corpului
la o schimbare care necesită o ajustare sau un răspuns fizic, mental sau emoțional“.
La
stres reacționăm prin mecanisme de adaptare. Atunci când ele nu sunt eficiente,
apar efectele negative asupra sănătății și calității vieții legate de aceasta.
La nivelul tractului gastrointestinal, stresul modifică motilitatea, percepția și
secreția.
Rolul
stresului în modificarea motilității intestinale a fost demonstrat prin evidențierea
creșterii concentrației plasmatice a motilinei, precum și a modificărilor
manometrice la nivelul esofagului și colonului. Nu doar stresul acut are aceste
efecte, ci și cel cronic.
Efectul
stresului posttraumatic a fost studiat la soldați implicați în Războiul din
Golf, volumul hipocampului și memoria verbală fiind scăzute la aceștia
(Vythilingam și colab., 2005). De asemenea, materia cenușie din zona de proiecție
a sensibilității dureroase a avut o densitate mai mică la un lot de femei cu
durere cronică, conform unui studiu publicat în 2009 de Valet M. și
colaboratorii. Analiza IRM a unui lot de femei cu intestin iritabil a relevat
subțierea cortexului cingulat medial, conform unei cercetări canadiene
(Blankstein U et al; 2010).
Durerea viscerală legată de stres este
explicată prin sensibilizarea aferențelor primare, hiperexcitabilitatea
neuronilor spinali ascendenți și dereglarea căilor inhibitorii descendente care
modulează transmiterea spinală nociceptivă, asociate cu factori cognitivi și
afectivi ce duc la hipervigilență direcționată asupra acuzelor digestive.
La
pacienții cu intestin iritabil, nivelul de cortizol plasmatic (bazal și
stimulat) este mai mare decât la populația generală, răspunsul la CRH (cortical
releasing hormone) este crescut, ducând la degranulare mastocitară și
permeabilitate crescută. Așadar, stresul conduce și la activarea răspunsului
imun la nivelul mucoasei și la schimbarea compoziției microbiotei intestinale.
Traumele timpurii duc la scăderea exprimării receptorilor glucocorticoidici și
afectează reglarea de tip feedback a axului hipotalamo-hipofizo-adrenal.
Interrelația cu microbiota este arătată de faptul că animale crescute într-un
mediu steril au un răspuns exagerat al axului hipotalamo-hipofizo-adrenal la
stres, răspuns normalizat după colonizarea cu B. Infantis.
În
cazul SIBO (small intestinal bacteria overgrowth), afecțiune care poate
fi asimptomatică, rezultă malabsorbție și inflamație intestinală, dozarea
hidrogenului în aerul expirat după administrarea de glucoză/lactuloză fiind un
test diagnostic sigur și ușor de realizat.
Sindromul
de intestin iritabil postinfecțios rezultă în urma alterării florei normale, cu
creșterea exagerată a altor specii, ca Pseudomonas. Investigații
imunohistochimice au arătat activarea sistemului imun în mucoasa intestinală la
un subset de pacienți cu intestin iritabil, observații similare fiind făcute în
cazul sindromului intestinului iritabil postinfecțios, sugerând o legătură
fiziopatologică. Metode non invazive pentru evaluarea inflamației
intestinale sunt dozarea calprotectinei și
lactoferinei fecale.
Tot
mai multe dovezi arată că bacteriile „bune” din intestin susțin echilibrul emoțional.
Sunt diferențe semnificative între subiecții depresivi și cei sănătoși,
severitatea simptomelor depresive fiind corelată cu cantitatea anumitor
bacterii (abundența relativă a Faecalibacterium fiind asociată cu
depresia severă).
De
asemenea, studiile pe animale au arătat că stresori ca separarea prematură de
mamă, izolarea prelungită sau stresori sociali au dus la modificarea florei
intestinale. Un studiu efectuat pe subiecți sănătoși care au luat probiotice
timp de trei săptămâni a arătat că nivelul cortizonului a fost semnificativ mai
scăzut comparativ cu subiecții care au luat placebo, însemnând că au arătat un
răspuns mai scăzut la stres. Atunci când au fost confruntați cu stimuli
negativi, aceștia au fost mai puțin anxioși, similar cu persoanele care urmează
tratament cu antidepresive sau anxiolitice.
Prin
ce afectează calitatea vieții boala
inflamatorie intestinală și sindromul de intestin iritabil? Prin durere,
alterarea tranzitului, balonare, complicații, efecte adverse ale terapiei și,
nu în ultimul rând, utilizarea frecventă a serviciilor medicale. Au loc
schimbări de ordin psihologic, economic și social, dar gravitatea modificărilor
fizice și prognosticul nu sunt indicatori fideli ai impactului subiectiv.
Un
studiu interesant inițiat de colectivul condus de profesorul Dumitrașcu a
concluzionat că parametrii calității vieții au fost mai sever alterați în
sindromul de intestin iritabil decât în boala inflamatorie intestinală. „Nimic
nu face mai mult decât niște intestine sănătoase“, spunea un cunoscut
politician englez. Date fiind cele de mai sus, ne vine greu să îl contrazicem.
