Newsflash
Cultură

Balneologie în Estul îndepărtat

Balneologie în Estul îndepărtat
  balneologie1_03220837 Între anii 500 şi 1300, polinezienii veniţi cu canoele au populat insulele arhipelagului Noii Zeelande şi s-au numit din acel moment maori, adică (persoană) normală. Se spune că Insula de Nord a arhipelagului le-ar fi apărut la orizont ca un nor lung şi alb, astfel că au numit-o Aotearoa (ţara norului lung şi alb). Olandezul Abel Tasman şi echipajul său au fost primii europeni poposiţi, în 1642, pe Insula de Sud. El a numit ţinutul Staten Landt, crezând că ar fi cumva legat cu Stateneiland (sau Isla de los Estados, din extremitatea de sud-est a Argentinei), lucru infirmat mai târziu, ceea ce va determina cartografii olandezi să schimbe numele în Nova Zeelandia, după provincia olandeză Nieuw Zeeland. Întâlnirea lui Tasman cu maori se soldează cu victime şi olandezul pleacă mai departe spre Tonga fără să fi vizitat noul tărâm. El va fi redescoperit, în toamna lui 1769, de locotenentul James Cook, care va stabili relaţii comerciale cu maori şi va traduce numele arhipelagului în engleză, New Zealand. Decenii de-a rândul, vânătorii de balene britanici, francezi şi americani vor naviga în jurul arhi­pelagului, fără in­tenţia de a se sta­bili. În final, o vor face britanicii, in­trând astfel într-un conflict de lungă durată cu indigenii. Bolile transmisibile aduse de emigranţi şi răz­boaiele vor reduce popu­­laţia maori. Din 1940, se pune capăt neîn­ţe­le­­ge­rilor, printr-un tratat de pace semnat de şeful maorilor cu reprezentantul coroanei bri­tanice. Insulele devin colonie britanică de sine stătă­toare, o monarhie constituţională.
Din cei aproape 4,5 milioane de locuitori, în prezent, în jur de 70% sunt europeni (britanici, olandezi, germani şi irlandezi) şi numai 14,5% maori, restul fiind asiatici şi alţi locuitori din Oceania. Puţini maori au păstrat stilul de viaţă al predecesorilor, dar, cu toate acestea, men­talităţile şi cultura maori sunt astăzi un motiv de mândrie în rândul neozeelan­dezilor, altfel un popor cu o istorie recentă. Emblematic pentru Noua Zeelandă este dansul de război numit haka, ilustrat înaintea fiecărui meci de rugby de echipa All Blacks.
   Districtul Rotorua, de pe Insula de Nord, a fost descoperit de tribul maori Arawa acum mai bine de 700 de ani. Europenii s-au instalat în văile fertile din 1828. Ani de-a rândul, au fost deportaţi în zonă puşcăriaşi, ce au fost puşi să sădească brazi, ceea a schimbat în timp aspectul arid al reliefului vulcanic.
   În acest ţinut, la 230 km sud de capitala Auckland, se afla localitatea Rotorua, supranumită şi „Sulphur city“ din cauza emisiilor de gaze cu miros de ou clocit. Rotorua (ce înseamnă în maori „al doilea lac“ sau, după unii, „crater de vulcan“) a fost în întregime construită pe craterul unui vulcan umplut de apele lacului cu acelaşi nume.
   Zona geotermală din jurul oraşului Rotorua este încă activă şi la tot pasul se întâlnesc lacuri vulcanice, gheizere, vulcani noroioşi, emisii de gaze vulcanice, puţuri şi râuri cu apă termală. Noua Zeelandă este situată pe „cercul de foc“ şi pe locul unde se întâlnesc două plăci tectonice, cea indo-australiană şi cea pacifică. Ultima erupţie a muntelui Tarawera, din iunie 1886, s-a soldat cu uciderea a 120 de persoane, o pierdere semnificativă în rândul unei populaţii cu densitate scăzută.
   Valenţele terapeutice ale apelor termale din Rotorua au fost remarcate şi utilizate de maorii Arawa încă de la începuturi. În 1878, părintele catolic Mahoney, stabilit într-o localitate din apropiere, suferind de artrită şi cu dizabilităţi motorii, a fost transportat de maorii Arawa la Rotorua şi îmbăiat în izvorul termal acid numit Te Pupunitanga. După un timp, el a putut să meargă fără ajutor şi puţul în care s-a îmbăiat a luat numele de „Puţul preotului“.
Atraşi de faima terapeutică a apelor şi a nămolului, tu­riştii europeni au început să soseas­că în număr din ce în ce mai mare în Rotorua. Lângă „Puţul preotului“ se construieşte pri­mul pavilion bal­near, căruia i se adaugă în timp şi alte facilităţi. În 1901, ducesa de York va deschide oficial pavilionul ce îi va purta numele şi unde astăzi se află Polinesian Spa, una din atracţiile turis­tice din zonă. Sana­toriul balnear va fi complet renovat, extins şi echipat mo­dern sub îndru­marea docto­rului Arthur Stanley Wholmann, primul balneolog detaşat în zonă de guvernul britanic. Bath House se va deschide în 1908 şi va fi aşeză­mânt medical de recuperare până în 1966. Turişti din toată lumea, incluzând celebrităţile zilei şi oameni de stat, vor veni la cură balneară în impozanta clădire în stil elisabetan, construită nu departe de baia sulfuroasă a lacului Rotorua şi înconjurată de un parc generos.
   Pentru cură, se foloseau cele două ape termale naturale: Priest, cu apă acidă, recomandată în tratamentul bolilor reumatice şi al „debilităţii nervoase“, şi Rachel, cu apă alcalină, sulfurată, cu efect liniştitor, sedativ, antialgic şi antiedematos. La acestea se adăugau nămolul silicos, electroterapia şi radioterapia. Se utilizau băi, duşuri, masaje, împachetări, vaporizări etc., adică toată gama de tratamente încă în uz şi azi în staţiunile balneare şi în SPA (sanitas per aquam).
   Cu timpul, Bath House se va dovedi dificil de întreţinut, emanaţiile, apele sulfurate şi acide vor grăbi coroziunea şi vor distruge interioarele, mobilierul, rechizitele. Moda va trece şi tratamentul balnear va deveni unul complementar în tratamentul afecţiunilor inflamatorii, reumatismale şi nervoase. Astfel, spre sfârşitul anilor ’60, complexul Bath House va fi renovat şi transformat în muzeu de istorie şi artă.
   Călătoria legendară cu canoea, a maorilor, din ţara de origini, Hawaiki, până în Noua Zeelandă, este ilustrată într-o expoziţie permanentă, cu numeroase obiecte originale şi reconstrucţii audio-video. Mai pot fi văzute câteva dintre fostele cabinete de consultaţii şi tratament, precum şi numeroase documente şi obiecte sanitare din complexul balnear de altădată.
   O plimbare prin parcul din jurul muzeului creat în stil edwardian din 1890 nu lasă loc de îndoială asupra faptului că sub Rotorua pământul este în clocot. Vegetaţia special aleasă maschează şi în acelaşi timp pune în valoare ape lăptoase, cromatica solului vulcanic, minigheizere, răbufniri noroioase, emanaţii gazoase şi puţuri fierbinţi, limpezi şi adânci, în care ochiul se pierde.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe