De-a lungul întregii vieţi, sănătatea cavităţii
bucale influenţează masticaţia, selecţia alimentelor, greutatea, gustul,
hidratarea, înfăţişarea şi, în cele din urmă, comportamentul psihosocial. O
cavitate bucală igienizată este asociată cu păstrarea timp îndelungat a unei stări
de sănătate prospere. De la acest nivel, microorganismele oportuniste pot
ajunge în cele mai inaccesibile părţi ale organismului şi pot cauza infecţii –
fatale pentru organismele fragilizate.
Una dintre neplăcerile legate de vârsta înaintată
este pierderea dentiţiei şi recurgerea la proteza dentară. Din studiile despre
cât timp ne păstrăm propria dantură reiese că, în ultimele decade, această şansă
a crescut substanţial, de la 30 la 65%. Dar, cu toate acestea, se consideră că încă
nu se acordă suficientă atenţie acestei probleme la vârstnici.
Principalul motiv al edentaţiei este
parodontopatia, afecţiune orală cronică produsă de bacteriile existente în
placa dentară şi în gingii, care, în timp, duce la distrugerea ţesutul
periodontal şi a legăturilor de fixare a dinţilor. Cavitatea orală este
continuu umezită cu salivă; cu o temperatură de 35–36°C şi un pH neutru,
aceasta constituie mediul ideal de înmulţire a bacteriilor, majoritar Gram
negative, dar şi Gram pozitive. De aceea, infecţiile gingivale sunt destul de
frecvente şi în populaţia generală sănătoasă: conform unui studiu efectuat în
Japonia, ar fi prezente în 97% din cazuri. Slăbirea legăturilor dentare este
mai frecventă în rândul bărbaţilor în vârstă, comparativ cu femeile. Este admisă
existenţa unei predispoziţii genetice şi se cunosc numeroşi factori de
comportament şi stil de viaţă care o exacerbează, cum ar fi proasta igienă
dentară, fumatul, consumul excesiv de alcool. La vârstnici, sunt de incriminat în
edentare câteva boli sistemice şi anume sindroamele metabolice, artrita
reumatoidă, diabetul zaharat şi osteoporoza postmenopauză. La acestea se adaugă
deficienţele de vitamine B, C şi D, de calciu şi de magneziu şi consumul redus
de proteine, fibre vegetale sau caroteni. Studii recente efectuate în Marea
Britanie au atribuit nutriţiei un rol important în manifestarea parodontopatiei
şi au arătat că, la aproape jumătate din persoanele afectate de această boală,
au fost recomandate suplimente alimentare cu vitamine şi minerale.
Pe lângă pierderea dentiţiei, peste 50% din
persoanele în vârstă fragile, dependente de îngrijire, instituţionalizate,
suferă de tulburări de deglutiţie, sialoree sau xerostomie, uneori cauzate de
medicamente. La vârstnicii fragili, sialoreea şi tulburările de deglutiţie
cauzează pneumonia de aspiraţie, cea mai frecventă cauză de deces în instituţiile
de îngrijire.
Îngrijirea cavităţii orale nu este, din păcate,
o prioritate în programele de prevenţie şi nici în planurile de îngrijire a vârstnicului,
independent sau instituţionalizat. Controalele preventive la cabinetul de
stomatologie sunt, după o anumită vârstă, mai puţin frecvente, în mare parte
din cauza lipsei de educaţie, de accesibilitate/resurse financiare (inexistenţa
unui sistem de control preventiv, costuri neacoperite prin pachetele de asigurări
medicale de bază), de interes din partea pacienţilor, dar şi a profesioniştilor
(alte probleme de sănătate sunt mai importante la această grupă de vârstă). Pe
lângă aceasta, pot juca un rol important numeroasele dizabilităţi întâlnite la
vârstnic (afecţiuni invalidante care împiedică buna îngrijire a cavităţii
dentare/protezei), precum şi lipsa îngrijitorilor formali sau informali, care să
îi ajute pe vârstnici să menţină o igienă orală corespunzătoare.
La cei „five geriatric giants“ (incontinenţă,
imobilitate/instabilitate, tulburări cognitive, diminuarea acuităţii
vizuale/auditive, scăderea în greutate) se mai poate adăuga încă unul şi anume
proasta igienă dentară. Dar lista nu se va închide aici: cu cât trăim mai mult,
cu atât vom avea mai multe de prevenit, de îngrijit şi de tratat… 
