Newsflash
Cultură

Bâzdâc de politician tranșat cu spada

de Dr. Mihail MIHAILIDE - ian. 13 2017
Bâzdâc de politician tranșat cu spada
     Autorii volumului Scurtă istorie a revanșei. Duel sau crimă?, Adrian Majuru, Octavian Buda și Elena Olariu, îmbogățesc conținutul anecdotic al confruntării duelistice de la sfârșitul secolului al XIX-lea dintre Nicolae Filipescu, deputat conservator, ministru și primar al Capitalei, și George E. Lahovary, de asemenea, politician conservator – ambii ziariști –, transformând cartea într-o interesantă și valoroasă lucrare de istorie, iatroistorie, drept penal, medicină legală și antropologie criminală. 
     În ultima vreme, confruntarea pentru așa-zisa spălare a onoarei din noiembrie 1897 a fost abordată de gazetari, în articole mai mult sau mai puțin plombate cu trimiteri istorice, subiect în realitate redescoperit și „actualizat” pentru ceea ce a devenit o îngrijorare obsesivă a presei: sporirea ratingul publicistic. Lahovary publică în ziarul L’indépendance Roumaine o suită de articole în care atacă politica lui Filipescu (exprimată în Epoca), cel mai vitriolant dintre acestea fiind intitulatul Deux politiques, acuzându-l de duplicitate și apropiere față de liberali, în condițiile în care ambii erau conservatori. Filipescu se simte ofensat și trimite doi martori care să-i ceară „satisfacție”. Lahovary n-are încotro și răspunde provocării, trimițându-și și el martorii pentru detaliile privind lupta. La câteva minute după începerea duelului, Lahovary este rănit mortal. Va urma un proces. O condamnare cvasiformală (1 an) și grațierea acordată după vreo șase luni de Regele Carol I.
     În amănunt, în cartea celor trei autori, descoperim, mai întâi: prezentarea combatanților – niciunul lipsit de merite în plan personal și social; descrierea desfășurării evenimentelor; interogatoriul lui Filipescu; depozițiile martorilor (între care cele ale doctorilor Thoma Ionescu și Minovici, comisarului de poliție Brăiloiu, valetului lui Lahovary, Paul Rudet);  extrase din ședințele succesive ale procesului (foarte interesanta pledoarie a lui Danielopol (cu mare probabilitate, tatăl savantului Daniel Danielopolu), a avocaților N. Fleva, el însuși rămas în istorie pentru un duel, B. Delavrancea, prim-redactor ș.a.); rechizitoriul și reflectarea accidentului mortal în presă – toate informațiile provenind din surse autentice.
     Aflăm, apoi, despre condițiile improprii în care s-a desfășurat confruntul (oră, spațiu, sală), „Duelul în fața legii” – normativ care interzicea și pedepsea această luptă de sorginte medievală, iar la noi, fără tradiție, de import pe filieră îndeosebi franceză. Un capitol aparținând Elenei Olariu este intitulat „Identitatea masculină (despre atributul războinic și codul onoarei)”, preocuparea definitorie încă din timpuri ancestrale fiind vânătoarea, partidele de ucidere a animalelor sălbatice. Ulterior, s-a adăugat colecționarea armelor de foc – plăceri ale elitelor sociale, cutume păstrate până la jumătatea secolului trecut. Apoi, exercițiile de „dare la semn” și lecțiile de scrimă pe care le urmau reprezentanții claselor înstărite, dar și mulți intelectuali.
     Mai departe, o nouă rezumare a duelului de la 1897 – menționându-se izvorul: Rechizitoriul procurorului general Ștefan Stănescu asupra duelului Filipescu – Lahovary înaintea curței de Apel din Bucuresci. Tipografia L’indépendance Roumaine, Bucuresci, 1898 (Arhiva INML „Dr. Mina Minovici”). Sinteza este urmată de relatarea funerali­ilor (slujba religioasă, parcursul cortegiului funerar, personalitățile prezente, reacția emoțională a publicului, înhumarea), reproducerea – într-un capitol distinct – a Codului onoarei (definirea ofensei, despre felul armelor, protocolul chemării la duel, martori și duelul cu spada ori pistolul/revolverul  (preluare din Nedelescu I. Ion, Codul onoarei și regulile duelului cu o prefață de Gh. Cantacuzino, 1926).
     De interes pentru medic sunt capitolele rezumative cu privire la istoricul medicinii legale în general și a primelor elemente ale acestei discipline la noi, în particular, datând de pe vremea domnitorilor Matei Basarab și Vasile Lupu. Medicina legală devine însă specialitate universitară odată cu marele Carol Davila și înființarea Școlii Naționale de Medicină și Farmacie. Primul profesor de medicină legală va fi numit în 1861: Gh. Athanasovici. În 1899, va fi confirmat profesor Mina Minovici, care va înființa Morga Bucureștiului (1892) – devenită ulterior Institut de Medicină Legală –, se va specializa la Paris (sub conducerea celebrului Paul Brouardel) și va reforma și moderniza disciplina în România. Între 1928 și 1930, M. Minovici va publica tratatul său de medicină legală în două volume, operă care se consultă cu folos și astăzi, prin bogăția, raționamentele, trimiterile la jurisprudență și rigoarea informațiilor. Se menționează contribuția fratelui lui Mina, Nicolae Minovici, atât în continuarea dezvoltării institutului, efectuarea originalului „Studiu asupra spânzurării”, dar mai ales la înființarea Societății de Salvare și a primului spital cu serviciu permanent de urgență din țara noastră.
     Sunt analizate critic opiniile lui Cesare Lombroso cu privire la stigmatele criminalilor și a individului „născut criminal”, pe baza unei anumite zestre genetice, a corelației false între rasă și criminalitate (Lombroso, un precursor al biotipologiei). Se propune o sistematizare a teoriilor asupra comportamentului infracțional (teorii biologice, psihosociale, psihologic-axiologice), analizându-se în detaliu unele dintre acestea (ex. teoria lui Olof Wilhelm Kinberg a inadaptării biopsihice: „Există două elemente, spune Kinberg, ce trebuie avute în vedere în analiza structurii biopsihice: nucleul constituțional și funcția morală. (...) Din combinația ce rezultă între un anumit tip de nucleu constituțional și o anumită configurație a funcției morale, rezultă structurări de personalitate inadaptate care, la anumiți stimuli, vor reacționa în contradicție cu legea penală și normele, scrise sau nescrise, de conviețuire socială”. Sunt citați românii: Panait Zosin (Substratul patologic al pesimismului contemporan – „Devianța și criminalitatea nu sunt numai consecința unor trăsături psihologice proprii individuale, ci și a unor importante cauze de mediu social”); C. I. Parhon (Raportul dintre psihiatrie, știința dreptului și criminologie – autorul optează pentru determinismul social al crimei); Mihail Kernbach („Fiecare om poartă de la naștere germenul crimei în el”, accentuând însă asupra rolului determinant totuși a laturii morale a individului), personalități care prin contribuția lor ilustrează demersul biomedical în explicarea antisocialității.
     Prin folosirea surselor juridice și medico-legale originale cu privire la duelul Filipescu – Lahovary, luptă terminată în mod tragic (interpretată de unii ca un veritabil asasinat), și asocierea, doar aparent fără legătură, a unui capitol consacrat devianței și contribuției medico-legale românești la criminologie, cartea autorilor A. Majuru, O. Buda și Elena Olariu constituie un succes pe care „Viața medicală” are îndreptățirea și bucuria să-l consemneze.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe