Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Boemă, varianta uşor confuză

Viața Medicală
Alexandra NISTOROIU joi, 5 iunie 2014
  De câteva săptămâni încerc să las deoparte albumul Wakin on a Pretty Daze, dar nu reuşesc. Îl înşel cu alte discuri, dar tot la el ajung, întrebându-mă ce îl face atât de adictiv. Sunt puţini muzicieni contemporani care fac scrierea de piese să pară un proces aşa de natural şi lipsit de efort cum pare la Kurt Vile. Cu frazări ce amintesc de Lou Reed şi cu solouri de chitară pe linia lui Neil Young, Vile creează într-un stil în care farmecul său discret, ritmul leneş şi autoironia uşor crispată îi permit să fie, în acelaşi timp, băiatul care a chiulit de la şcoală ca să meargă la plajă şi poetul care vrea să spună adevăruri mari prin versuri simple. Albumul său precedent, Smoke Ring for my Halo (2011), marca o schimbare definitivă în estetica artistului: de la pop homemade, puţin superficial, puţin supraexpus, la un stil mai bogat în texturi, cu o acoperire mai largă şi, cel mai important, pronunţat introspectiv. Wakin on a Pretty Daze continuă în aceeaşi direcţie, dar împinge transformarea artistică mai departe, cu o producţie chiar mai articulată, cu explorarea extensivă a pieselor lungi şi cu o întoarcere la sine şi mai bine marcată. Toate astea, fără să renunţe la „ceaţa“ specifică abordării lui Vile. Discul reprezintă o interacţiune melancolică între tonurile de chitară acustică şi electrică, vocea încăpăţânat de murmurată a lui Vile şi senzaţia emoţională de ansamblu, identificată undeva între speranţă şi o promisiune a tinereţii eterne, pe de-o parte, şi epuizarea vieţii cotidiene, pe de altă parte.
   Wakin on a Pretty Daze începe exact cum se termină: cu o plimbare făcută de Vile desculţ, reflexiv şi gâdilat de briză. Nu face niciun efort să găsească scurtături. Dacă aleea e prea lungă, se bucură de trecerea timpului şi ajungi să faci acelaşi lucru ascultându-l. Prima piesă de pe album, Wakin on a Pretty Day (joc de cuvinte cu titlul) are durata extravagantă de nouă minute, dar nu o simţi deloc redun­dantă, pentru că este atât de umană şi de organică încât fiecare secundă în plus pare o respira­ţie care dă vitalitate şi forţă secven­ţelor muzicale. Cam la jumăta­tea pie­sei, Kurt Vile începe să se joace, introducând ieşiri voite din ritm, care condimentează şi deturnează aşteptările ascultătorului. Acel solo din final nu pare să sune niciodată la fel, de oricâte ori l-ai asculta. Aceste aspecte cumva bizare ale muzicii lui Vile se regăsesc pe tot albumul, fie că vorbim de elementele vocale din Never Run Away, de chitara din Shame Chamber sau de orga din Girl Called Alex, garantând faptul că ascultarea repetată a unei piesei sau a alteia nu te va plictisi. 
   Pe la mijlocul albumului, pe Pure Pain, Kurt Vile ne reaminteşte teza centrală a muzicii sale, un fir roşu care risca să fie înghiţit de producţia discului, foarte grijulie faţă de eforturile precedente. Poate că muzica lui o să te poarte pe tine în alte ţinuturi, dar Vile nu simte că se mişcă de pe loc, ci se adânceşte în propria sa minte, deschizând uşă după uşă într-o călătorie lirică ciudată a cărei influenţă principală nu pare să fie una muzicală, ci literară. Lewis Caroll s-ar simţi bine în universul lui Kurt Vile, care vorbeşte despre nopţile sale insomniace în căutarea „adâncimilor profunde şi întunecate ale tonalităţilor sufletului“ său (Goldtone), despre „zile ciudate în interiorul minţii“ (Air Bud) ori despre „a te simţi rău în cel mai bun mod posibil“ (Shame Chamber).
   Dacă pacea mentală ar fi cheia sănătăţii şi a longevităţii, atunci Kurt Vile s-ar putea să trăiască veşnic. Şi, chiar dacă nemurirea e improbabilă, e clar că sunt modalităţi mai proaste de a îţi petrece existenţa decât exploatând acea stare de seninătate interioară care a devenit principalul atu al lui Kurt Vile în drumul său spre împlinirea artistică.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.