Dintre
festivalurile care încă sunt în plină desfășurare, cel de la Constanța a
oferit, printre altele, o seară specială prin alăturarea unor lumi culturale
foarte diferite, dar la fel de atractive pentru public. Pentru început, suntem introduși în spațiul culturii japoneze, într-un decor bine
gândit, cu cireși înfloriți, paravane și un fundal imaginând un copac imens,
desenat ca în celebrele stampe nipone. Soprana-director Daniela Vlădescu,
îmbrăcată într-un chimono alb, a apărut ca o micuță Cio-Cio-San, cu detalii
despre cântecele și pantomima ce aveau să se deruleze. Ea a cântat, de altfel,
primele măsuri din acele melodii de o poezie delicată, întroducând spectatorii în lumea trăirilor
interiorizate, adesea triste, sau a legendelor încărcate de pasiune și răzbunare. Ulterior, pe scenă au apărut soprana
Akiko Hayakawa și pianista Silvia Țicmeanu, care au abordat patru piese
tradiționale, lirice sau cu o tentă de cochetărie și umor. Experiența inedită a
dansului clasic și a pantomimei ne-a fost oferită de Itohisa Wakayaghi, care a
interpretat prin gesturi mici ale mâinilor, atitudini statice, evantaie, o
eșarfă sau mici instrumente de percuție, pe fondul unei muzici bizare,
susținută de vocea răgușită a unui solist și de sunetele instrumentale simple,
repetate. Toatea acestea au conferit un parfum aparte, într-un limbaj codificat
al corpului, aparent minimal, dar foarte solicitant pentru interpretă.
Cele
două artiste au interpretat și aria finală a operei „Madama Butterfly“ de
Puccini, cu multă implicare emoțională, în timp ce dansatoarea a înfățișat prin
dans trăirile și sfârșitul dramatic al eroinei, interesant fiind faptul că
aceasta a mimat înjunghierea în gât și nu în abdomen, conform străvechiului
harakiri.
Balerinii teatrului, o parte dintre ei
japonezi, au evoluat în „Enesciana“, premieră cu titlu mai curând simbolic,
după coregrafia lui Horațiu Cherecheș. Cu o desfășurare intensă și mereu
diferită, mai ales în evoluțiile de grup, fiecare dintre dansatori a devenit
solist, pentru ca mai apoi să se integreze în ansamblul bine pus la punct.
Impresionant a fost și jocul de lumini, prin originalitatea cu care parcă
„mătura“ scena sau „îmbrăca“ interpreții în culori. Horațiu
Cherecheș a dansat alături de Sergiu Dan, Adrian Mihaiu, Irina Ganea-Mihaiu,
Amalia Mândruțiu, Nozomi Miura și Jin Mizutani. Acesta a fost un moment de vârf
al festivalului, o nouă reușită a balerinului coregraf, care pregătește deja o
altă premieră, cel puțin la fel de inspirată și bine realizată.
