Newsflash
Cultură

Camerata regală, din nou la Ateneu

de Anca FLOREA - mar. 4 2014
Camerata regală, din nou la Ateneu
   De câţiva ani, melomanii bucureşteni s-au obişnuit să urmărească, la Ateneu, microstagiunea oferită de Camerata regală. Într-o formulă restrânsă, orchestra a propus, la mijloc de februarie, un program interesant, poate nu foarte accesibil publicului larg, dar atractiv şi bine realizat, structurat în prima parte pe un repertoriu de secol XX, după pauză optând pentru romantismul veacului XIX. Pentru început am ascultat Adagiode Barber, un opus marcat de reculegere şi introspecţie, tocmai de aceea prezentat „In memoriam Claudio Abbado“, onorând astfel memoria unuia dintre cei mai mari dirijori din ultimele decenii, trecut în eternitate cu puţin timp în urmă. Cu Kah Chun Wong din Singapore la pupitru, ansamblul de coarde a cântat cu sensibilitate, conturând expresiv atmosfera imaginată de autor. Am ascultat apoi ciclul Iluminări (Les Illuminations) de Britten, lucrare destul de rar abordată la noi, dar nicidecum în primă audiţie (cum menţionau unii sau alţii). Solistă a fost soprana Laura Nicorescu, stabilită în străinătate, apărând acum pe podiumul de concert pentru a interpreta o partitură destul de complexă, cele nouă secvenţe creionând stări şi ipostaze diverse, redate cu un glas calitativ, bine condus. Soprana a ştiut să reliefeze sensurile cuprinse în text (în limba franceză) cu o paletă adecvată de culori şi nuanţe şi mult apreciată de cei care (aproape) umpleau sala, acompaniată cu discreţie şi precizie de orchestra, care, la rândul său, a evoluat (din nou) expresiv şi omogen, cu solouri instrumentale în general bine susţinute.
   În partea a doua a serii, Sextetul de coarde op. 70 de Ceaikovski, denumit, probabil întâmplător tot în franceză, Souvenir de Florence, în aranjament pentru orchestră camerală, a adus farmecul unei muzici cu o anume transparenţă, cu o linie elegantă, în tonuri estompate, lăsând în prim-plan intervenţiile solistice, alternând sonurile ce aminteau de corzile ciupite de chitară cu desfăşurările ample, cu o respiraţie generoasă. Gestica dirijorală sigură, urmărind în detaliu fiecare linie melodică, fiecare intrare, a surprins uneori prin tremoloul palmelor prin care cerea un vibrato subliniat sau prin lăsarea braţelor nemişcate, poate în dorinţa de a demonstra că orchestra poate să cânte „liber“. Cu certitudine, Kah Chun Wong a deprins cu seriozitate o manieră de a conduce eficient şi suplu, beneficiind, după cum se menţiona în programul de sală, de îndrumarea unor maeştri precum Kurt Masur sau Bernard Haitink.
   Chiar dacă nu are încă nivelul unui ansamblu de anvergură, iar genericul „Mari solişti, mari dirijori“ riscă să fie uneori hazardat, Camerata regală s-a prezentat atent pusă la punct, tinerii instrumentişti dovedind disponibilitatea de a acumula, de a se perfecţiona pentru a ajunge la performanţele sperate, câştigând, în timp, un plus de rafinament şi maleabilitate, elemente fără de care nu se poate vorbi decât despre un anume profesionalism şi despre acurateţe şi plăcere de a „face muzică“. Iar acest din urmă aspect s-a văzut din plin şi în bisul acordat (o parodie după Mica serenadă de Mozart), dirijorul intrând „în joc“ la fel de încântat, mimând surpriza şi nedumerirea, uitându-se „contrariat“ în ştimele viorii sau ale violoncelului, coborând apoi în sală pentru a lăsa orchestra să continue singură acea amuzantă „parafrază“, cerând spectatorilor să bată din palme. Un final de concert care a încântat asistenţa, cucerită de sinceritatea şi implicarea tinerilor în demersul interpretativ, fie şi în pagini poate mai dificil de „gustat“ de cei puţin familiarizaţi cu muzica din secolul trecut, „compensată“ prin creaţia ceaikovskiană şi mai ales prin agreabila parodie mozartiană. Starea de bine a cuprins întreaga sală, determinându-i pe cei prezenţi să fie tentaţi şi de viitorul concert al ansamblului, anunţat pentru 22 martie. Şi o să merite, pentru că, sub bagheta lui Cristian Mandeal, Camerata va colabora cu pianiştii Roxana şi Valentin Gheorghiu, în lucrări de Mozart, încadrate de Elgar şi Beethoven-Mahler.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe