Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Când 13 este norocos…

Viața Medicală
Anca FLOREA marţi, 4 septembrie 2012

Ajuns la a 13-a ediţie, Festivalul „Enescu şi muzica lumii“ de la Sinaia (şi nu numai) s-a remarcat prin marea varietate a lucrărilor din program, interpretate deopotrivă de tinere talente şi artişti consacraţi, ca într-o mare familie. Relatează dna Anca Florea, la Revelaţiile Euterpei.

 

   De la an la an tot mai atractiv, Festivalul internaţional „Enescu şi muzica lumii“, iniţiat la Sinaia de entuziastul violoncelist Marin Cazacu, dăruit slujirii muzicii în cel mai adevărat sens al cuvântului, a ajuns la ediţia XIII – cu siguranţă un 13... norocos. Dovadă extinderea şi diversificarea, dar şi afluenţa de public, chiar şi în zilele ploioase.
   Debutând la 31 iulie cu splendidul concert al Orchestrei Române de Tineret, dirijat de Cristian Mandeal, reluat a doua zi la Ateneu şi apoi oferit, cu un succes fulminant, în Festivalul de la Berlin, serialul evenimentelor a continuat cu programe camerale în care ideea cântului „în familie“ (lansată în trecutele ediţii) s-a regăsit în varii forme. La biserica Sf. Împăraţi Constantin şi Elena din Predeal, soprana Bianca Manoleanu şi soţul său, pianistul Remus Manoleanu, au abordat piese de factură religioasă din repertoriul românesc contemporan şi universal, apărând, câteva zile mai târziu, pe scena Cazinoului de la Sinaia, împreună cu fiica lor, soprana Stanca Manoleanu, masterand la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, pentru a prezenta un program ambiţios decupat din creaţia unor celebri compozitori italieni de operă, care au scris şi câteva miniaturi vocale de mare frumuseţe (Bellini, Catalani, Leoncavallo, Giordano, Mascagni, Puccini şi Verdi). Bianca Manoleanu a „atacat“ un repertoriu departe de liedurile pe care le interpretează de decenii, devoalând poate o atracţie către operă, un gen pe care Stanca Manoleanu pare a fi hotărâtă să-l abordeze. Iar dacă mama sa a rezolvat dificilele partituri cu aplomb şi siguranţă, etalând un acut de succes şi o conducere a frazei pe linia conţinutului ideatic, mai tânăra soprană a evoluat cu o anume timiditate şi reţinere, lipsa de experienţă şi neîmplinirile de ordin tehnic şi expresiv urmând, probabil, să se rezolve în timp.
   În cadrul Festivalului am putut asculta deopotrivă opusuri de Beethoven şi Debussy, cântate cu mult curaj de tânăra violoncelistă americană Sara Gabalawi, alături de pianistul Andrei Licareţ, mult mai experi­mentat, dovedind că se simte bine în astfel de partituri, încercând să o însoţească pe partenera sa. Andrei Licareţ a revenit ulterior pe podium, propunând de această dată o Sonată de Schubert, inter­pretată cu sensibilitate, într-o construcţie clară, susţinută cu o tehnică sigură şi fluenţă a discursului – o partitură mai curând de factură intimă, introspectivă, cu tentă visătoare, doar cu scurte secvenţe de anvergură. După pauză, ne-am reîntâlnit cu rafinamentul şi ştiinţa unor muzicieni reputaţi – violonista Mihaela Martin, soţul ei, excelentul violoncelist Frans Hellmerson, şi apreciata pianistă Steluţa Radu –, oferind o altă pagină de referinţă din creaţia romanticului compozitor vienez – Trio nr. 1 op. 99 – în care, pe lângă calitatea sunetului, am admirat din nou maniera în care ştiu să se relaţioneze, să se completeze cu un firesc şi o elevaţie specifică, în fond, adevăraţilor artişti.
   În aceeaşi ambianţă elegantă au evoluat, ca şi la ediţia trecută, excelentul violonist Liviu Prunaru şi soţia sa, violonista Valentina Sviatlovskaia-Prunaru, acum în Grand Duo op. 57 de Beriot, alăturându-se apoi pianistei spaniole Maruxa Llorente şi soţului său, violistul Cristian Ifrim, dar şi violoncelistului Marin Cazacu şi contrabasistului Dorin Marc în cvintetul Păstrăvul de Schubert, superb realizat sub toate aspectele.
   A urmat o seară dedicată pianului, maestrul Valentin Gheorghiu, cu aceeaşi anvergură şi tinereţe interioară dintotdeauna, oferind, în compania soţiei sale, Roxana Gheorghiu, pagini pentru pian la patru mâini de Schubert, Dvor˘ák sau chiar Enescu, fiica lor, Valentina, parcurgând cu acurateţe un opus de Liszt, pentru ca imediat să se alăture părinţilor într-o pagină de Rahmaninov pentru pian la şase mâini, redată cu reală plăcere, într-o colaborare... ca în familie. După pauză, Valentin Gheorghiu a cântat, împreună cu violonistul Gabriel Croitoru şi violoncelistul Marin Cazacu, într-un Trio de Dvor˘ák, în care interpreţii s-au completat impecabil, realizând o versiune pe care nu o vom uita curând. Aplauzele prelungi ale melomanilor ce invadau sala au fost răsplătite printr-o surpriză, pe podium apărând... copiii instrumentiştilor, la rândul lor deja binecunoscuţi şi îndrăgiţi de public, violonista Simina Croitoru şi violoncelistul Ştefan Cazacu evoluând alături de acelaşi Valentin Gheorghiu într-o impresionantă pagină beethoveniană, spre încântarea celor din sală.
   Simina Croitoru s-a aflat pe acea scenă şi în ziua următoare, fie în calitate de concertmaistru al Romanian Sinfonietta Orchestra, ansamblu creat, în urmă cu trei ani, sub bagheta lui Horia Andreescu, fie în ipostază solistică într-un Concert de Vivaldi, tânăra violonistă etalând nu doar o tehnică performantă, ci şi o fluenţă a discursului solistic, expresivitate şi fineţe, atât în secvenţele extrem de rapide, cât şi în cele liric-evocatoare, punctate de efecte inteligent gândite. Şi Ştefan Cazacu a fost deopotrivă şef de partidă la violoncel şi solist în Dans ţărănesc de C. Dimitrescu, cu un plus de spectaculozitate prin maniera sa de a cânta într-un tempo năucitor, susţinut discret de ansamblul care a reuşit să depăşească şi micile ezitări, foarte tinerii săi colegi dovedind o maturitate şi un profesionalism aparte, aşa cum s-a petrecut şi în cazul colaborării cu soprana Stanca Manoleanu într-o rugă de Leoncavallo, în care, destul de „crudă“, aceasta s-a cam pierdut. Am aplaudat ansamblul şi în secvenţe beethoveniene, precum şi în lucrări de J. Strauss, Rossini sau Piazzolla, apreciind la superlativ sunetul calitativ, omogenitatea şi densitatea orchestrală, bogăţia coloristică şi expresivă, capacitatea de relaţionare precisă şi din nou bucuria cu care se implică instrumentiştii în rezolvarea cât mai plastică, mai atrăgătoare, a opusurilor din program. Iar maestrul Horia Andreescu s-a dovedit, încă o dată, pe lângă un dirijor de cotă, care ştie să lucreze cu tinerii şi să formeze o asemenea orchestră alcătuită din muzicieni sosiţi din toată ţara sau chiar din străinătate, şi un cuceritor „prezentator“, plin de umor.
   Deosebit de interesante şi binevenite au fost şi programele susţinute de câţiva membri ai orchestrei, melomani şi muzicieni aplaudându-i, la Cazino, pe violonista Beatrice Gagiu şi pianista Ioana Enea, pe aceiaşi Ştefan Cazacu şi Andrei Licareţ, dar şi pe pianista Adela Liculescu, apoi cel de al doilea concert al „Generaţiei mileniului III“ s-a derulat la Vila „Luminiş“ – Casa memorială „George Enescu“, exact la 19 august, zi în care s-a născut, în urmă cu 131 de ani, Maestrul omagiat şi prin acest festival. Un bun prilej să ascultăm alţi tineri de real talent – violonista Anda-Lucia Andrei în compania experimentatei pianiste Verona Maier, care a colaborat deopo­trivă cu violoncelista Alexandra Curcă, cu trompetistul Iosif Sătmărean sau cu violonistul Aron Cavassi. De asemenea, au evoluat cu aplomb şi seriozitate violonistul Răzvan Anemţoaiei, din nou Ştefan Cazacu sau contrabasistul Almos Kardos, matineul încheindu-se cu surpriza Toccatei de Enescu în interpretarea pianistului Alexandru Gabriel Boţac, un talent de mare perspectivă pe care, în 22 august, şi publicul bucureştean l-a ascultat cu încântare, pe scena Ateneului, în compania Romanian Sinfonietta Orchestra.
   Un ansamblu cuceritor care, la final, a entuziasmat atât la Buşteni, cât şi la Sinaia, propunând, cu Horia Andreescu la pupitru, Uvertura Hebridele de Mendelssohn-Bartholdy şi Simfonia nr. 2 de Beethoven, încadrând Concertul în mi bemol major KV 482 de Mozart. Solista Elisabeth Leonskaja a oferit o versiune de mare frumuseţe, răsplătind ovaţiile cu un bis care a prelungit acea atmosferă cu totul aparte. Iar Romanian Sinfonietta Orchestra a convins, ca de fiecare dată, prin nivelul incredibil al acestor tineri deosebit de talentaţi, prin capacitatea lor de a se concentra şi de a răspunde cerinţelor dirijorale, reuşind să colaboreze şi cu personalităţi de cotă internaţională, pentru a bucura cât mai mulţi melomani.
   O ediţie bogată, în care s-au regăsit muzicieni din generaţii foarte diferite, consacraţi sau abia la primii paşi într-o carieră extrem de promiţătoare, cântând ca într-o mare familie, în contextul unui festivalul de cotă, aflat sub semnul lui Enescu.
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.