Din nr. 990 al săptămânalului belgian LE GENERALISTE, semnalăm o serie de articole interesante: • Respectaţi diversitatea şi respectaţi-i pe bătrâni! are ca prim citat: „O societate este apreciată după modul în care îşi tratează vârstnicii“. A avut loc un simpozion pe tema şocului culturilor. În fruntea echipei organizatoare, dr. Gerard Marin a subliniat un cuvântcheie al simpozionului: respectul. Participanţii au reliefat câteva idei importante. În numeroase culturi astăzi încă se mai află bătrânii în vârful ierarhiei sociale. Ei reprezintă înţelepciunea, memoria şi autoritatea – sunt ascultaţi şi respectaţi. Este bine cunoscut proverbul african „Când un bătrân moare, arde o bibliotecă“. Dacă o bibliotecă este pe punctul de a fi distrusă, se salvează în primul rând cărţile. Când un bătrân se pregăteşte de plecare, el trebuie înconjurat şi ascultat în tot ce-şi aminteşte, în tot ce recomandă, în tot ce spune. Pe scurt, el nu trebuie lăsat singur. În astfel de situaţii, un îngrijitor din altă cultură poate demonstra mai mult respect unui vârstnic decât compatrioţii lui occidentali. Solidaritate familială sau azil? – iată o întrebare. Orice om, din orice cultură, îşi doreşte să îmbătrânească şi să moară între ai săi. Problema relaţiilor de familie este şi ea demnă de luat în consideraţie. Pentru multe culturi, a-i trimite pe vârstnici la azil este un lucru ruşinos, care demonstrează că generaţiile mai tinere au o proastă educaţie. Dar fireşte că uneori tabloul idilic, al unei familii unite, poate ascunde destulă violenţă faţă de persoanele vârstnice sau, dimpotrivă, o familie terorizată de-a dreptul de vreun bătrân patriarh. • Calitatea – din ce în ce mai bună. Pentru că există tot atâtea definiţii ale calităţii câte persoane discută despre ea, mai întâi se cer definite valorile cuprinse în acest termen. Orice reducere de buget, orice tentativă de redresare financiară a unei instituţii de îngrijiri se traduce aproape obligatoriu prin lovituri sumbre la adresa calităţii şi prin reduceri de personal. Scăderea calităţii nu e o fatalitate, ci un calcul impus de rezultatele financiare. Corolarul ei este reducerea a ceea ce costă sau nu se raportează a fi folosit frecvent. Îngrijirea însăşi se încadrează aici. Cine nu ştie ce înseamnă coada la consultaţii de şase, zece sau 12 persoane pe oră?! Sau o spitalizare în care îngrijirile sunt, de fapt, acordate de membrii familiei sau sunt la discreţia vizitatorilor întâmplători, din cauza lipsei personalului infirmier? Calitatea, aşa cum poate fi ea înţeleasă în acest context, este mai mult cantitativă decât calitativă. Aceasta este percepţia însăşi a personalului de îngrijire. Mai sunt apoi şi serviciile exterioare cu standardele lor de calitate. În concluzie, este mai bine să vorbim despre sisteme de calitate şi nu de calitate în general. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.