Institutul
Cultural Român de la Paris a lansat, la inițiativa profesoarei Melania Kiel, un
ciclu nou de evenimente științifice, destinate publicului larg, care pun în
lumină contribuția românească la cunoașterea științifică și tehnică mondială.
Este o inițiativă care lărgește spectrul de manifestări având scopul de a
promova cultura și civilizația română în întreaga lume.
Ciclul
a debutat la începutul lunii octombrie, cu o manifestare dedicată
academicianului clujean Gheorghe Benga: „Quand le vivant inspire l’innovation”.
Locul desfășurării a fost Salonul auriu al palatului Behague, reședința
Ambasadei României la Paris. Au fost invitați alături de acad. Gheorghe Benga,
Catherine Venien-Bryan (doctor în biofizică, profesoară la Universitatea Pierre
et Marie Curie”) și chimistul Peter Holme Jensen (doctor în chimie, cofondator
și președinte director general al antreprizei daneze „Aquaporin”, deținător al
premiului inventatorului european în 2014). Moderator a fost Melania Keil.
Intervenția
lui Gheorghe Benga a vizat descoperirea, în 1985, a primei proteine-canal
pentru apă (denumită ulterior Aquaporina 1) și premiul Nobel pentru chimie la
aquaporinologia și aquaporinopatologia de azi. El a arătat cum au pornit cu
cercetările, și anume „de la observația pe care am făcut-o cu colegul Vasile
Morariu, potrivit căreia, la copiii epileptici există o permeabilitate scăzută
la apă a membranei celulelor roșii”. Lucrarea, spune acesta, a fost publicată
în revista Nature în 1977, sub semnăturile Benga și Morariu, „la
cercetări contribuind și soțiile noastre, Ileana Benga, respectiv Cornelia
Morariu”.
După
zece ani de cercetări, Gheorghe Benga spune că au ajuns la concluzia că este
vorba de o proteină din membrană, care a fost identificată prin marcarea cu o
substanță radioactivă, un inhibitor specific al transportului apei. Aceasta
este „prima lucrare din lume care raporta identificarea proteinei-canal pentru
apă din membrana eritrocitară”, publicată în 1986, în revista americană Biochemistry,
semnată Gheorghe Benga, Octavian Popescu, Victor I. Pop și Ross Holmes.
Experiența
decisivă a fost efectuată în laboratoarele disciplinei de biologie celulară a
UMF Cluj-Napoca. În anul 1986 a fost publicată o a doua lucrare în European
Journal of Cell Biology, semnată Gheorghe Benga, Octavian Popescu, Victoria
Borza, Victor I. Pop, Ana Mureșan, Ildiko Mocsy, Anthony Brain, John
Wrigglesworth, ultimii doi fiind cercetători la Kingʼs College, London
University, suportul financiar fiind asigurat de Wellcome Trust din Marea
Britanie.
Un
amănunt la fel de important, continuă academicianul Benga, este raportarea purificării
din întâmplare a proteinei, numită la început CHIP 28, în prima lucrare a lui
Peter Agre și a colaboratorilor săi. Abia după alți patru ani, în 1992, într-o
lucrare publicată în Science, grupul Agre sugerează că această proteină
ar fi canalul pentru apă. În 1993, proteinele-canal pentru apă au fost numite
aquaporine. La scurtă vreme a devenit clar că aceste proteine constituie o
familie foarte mare de proteine de membrană, prezente în toate regnurile
biologice, de la organismele unicelulare (bacterii, archebacterii, drojdii) la
plante, animale și om. Aquaporinele fac parte dintr-o familie mai mare a
proteinelor-canal pentru apă, la rândul lor membri ai unei super familii de
proteine intrinseci de membrană. Sunt 13 asemenea tipuri de proteine, care se
găsesc în toate organele, chiar mai multe tipuri într-o celulă.
Conferința
profesoarei Venien-Bryan a adus în discuție canalul de potasiu: „Este
distribuit în corpul uman, în creier, rinichi, în toate organismele
primordiale, fiind la originea creării unor mici curenți electrici în celule, a
unor impulsuri electrice în celule, datorită cărora suntem capabili să
reflectăm”. Dovada existenței curenților electrici în corpul uman, spune
profesoara din Paris, o constituie și
electroencefalograma sau electrocardiograma. Cum sunt create micile impulsuri
electrice? „Nucleul unei celule conține materialul genetic (ADN) care codifică
30.000 de proteine. Dintre acestea, unele sunt proteine prezente în membrana
care înconjoară celula, o membrană extrem de importantă fiindcă separă mediul
intern al celulei de mediul extern. În membrană există o pompă de sodiu, ce
necesită energie pentru a pompa ionul de sodiu la exterior, iar ionul de
potasiu spre interior. Canalul de potasiu permite ieșirea ionului de potasiu
din celulă”, explică Venien-Bryan. Aceasta a prezentat și tehnicile prin care
se pot studia pozițiile atomilor în molecula canalului de potasiu, moleculă ce
apare mărită de 50.000 de ori. Grupul de cercetători condus de Venien-Bryan a
stabilit modificările aminoacizilor prin care se deschide sau se închide
canalul de potasiu, în funcție de stimulii ce acționează asupra celulei.
Peter
Holme Jensen a vorbit despre felul în care știința fundamentală a fost pusă
într-un context industrial. Istoria companiei „Aquaporin” a început cu
aspectele fundamentale, o simulare la computer a modului în care moleculele de
apă trec prin canalul (porul) din aquaporina 1. Jensen a mai prezentat un film
în care demonstra purificarea apei contaminată cu metale grele și ulei, precum
și desalinizarea apei de mare. Concluzia se regăsește în gama de aplicații ale
filtrelor cu aquaporine, de la purificarea apei ce o folosim zilnic la tratarea
apei industriale.