Interviul cu prof. dr. Dan Prelipceanu, publicat în ultimul număr din anul încheiat al revistei MEDICA ACADEMICA, este intitulat: Cheltuim resurse, inutil, haotic şi anapoda, datorită lipsei unei structurări funcţionale în sistem şi face o breşă în articolele encomiastice sau festiviste cu care ne-au obişnuit multe din revistele medicale şi chiar cea pe care o recenzăm acum. Într-o exprimare directă, fără ocolişuri şi cu un limbaj care evită eufemismele, intervievatul, director de cercetare-dezvoltare în cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof. dr. Alexandru Obregia“ Bucureşti, spune că, deşi România are o strategie adoptată care prevede înfiinţarea unei reţele de 140 de centre de sănătate mintală, în acest moment nu funcţionează decât treizeci, ceea ce împietează asupra îngrijirii pacienţilor şi conduce la o mare risipă de resurse. Această pledoarie pentru asistenţa psihiatrică în afara spitalului este făcută, atenţie, de un reputat clinician care îşi desfăşoară cea mai mare parte din activitate în spaţiul spitalicesc. Argumentele sunt centrate pe faptul că una din patru persoane are nevoie de-a lungul vieţii de asistenţă specializată de sănătate mintală, dar nu trebuie să se interneze, ci să se ducă la o consultaţie, să ia o reţetă sau să apeleze la un psihoterapeut. (…)