Newsflash
Cultură

Cartea unui optimist incurabil

de Dr. Mihail MIHAILIDE - aug. 19 2013
Cartea unui optimist incurabil
   M-a intrigat – dar nu pentru multă vreme – titlul ales de   medicului-scriitor Dan V. Poenaru pentru noua sa carte: „Singurătatea dirijorului-călăuză“ (Cuvânt înainte de Robert Şerban, Ed. „Victor Babeş“, Timişoara, 2013).  Sugera The Loneliness of the Long Distance Runner de pe coperta celebrului roman al scriitorului britanic Alan Sillitoe, răsplătit cuPremiul Hawthornden, citit în tinereţea mea îndepărtată în traducere românească („Singurătatea alergătorului de cursă lungă“). Nu era singura carte a furiosului membru al curentului Angry Young Men, transpusă în româneşte; apăruse puţin înainte, dacă nu mă înşală memoria, „Sâmbătă noapte, duminică dimineaţă“. Mă şi întreb: cum de fuseseră cele două romane atât de repede traduse, faţă de data apariţiei lor, având în vedere vigilenţa cenzurii în corelaţie cu literatura din lumea imperialistă? Explicaţia ar putea fi găsită atât în biografia scriitorului, în descendenţa sa proletară (părintele – lucrător într-o fabrică de biciclete), tuberculoza – boală socială – care îl măcina, cât şi în criticarea regimurilor politice din Anglia postbelică. O ecranizare de succes după „Singurătatea alergătorului...“  a fost aceea cu neuitatul Tom Courtenay, care-l întruchipa pe rebelul Colin Smith.
   Revenind la cartea profesorului doctor Dan V. Poenaru, cunoscut cititorilor noştri prin frecventele sale intervenţii publicistice,  cred că dsa foloseşte această sugestivă apropiere, preluată din titlu ultimului text al lucrării actuale, ca o parabolă. O parabolă cu trimitere nu (numai) la dirijorul din sala de concert, ci la acela care îşi asumă misiunea de a conduce şi îndruma, „un stăpân care plăteşte (însă) scump privilegiul puterii. Pe care, de altfel, oricând o poate pierde“. Dar roadele puterii se văd numai după un traseu îndelungat, parcurs cu tenacitate şi răbdare. Autorul însuşi – antologându-şi microeseurile şi articolele de opinie din presă – are experienţa (uneori, dezamăgitoare) a exerciţiului puterii: ca lider politic, prorector al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş“ din Timişoara, şef de secţie Ortopedie şi Traumatologie, „dirijor-călăuză“ ca profesor pentru nu ştiu câte generaţii de studenţi, medici specialişti ori mai tineri colegi. De pe „podiumul“ dirijorului, Dan V. Poenaru scrie despre intelectualul angajat politic, dând răspuns unor  întrebări precum: „Cui îi e frică de intelectualul implicat în politică?“, „De ce este nevoie de un intelectual în politică?“ şi „Cum îi va afecta pe intelectualii din politică gestionarea guvernării?“. Chiar aşa, cui îi e frică de politicianul intelectual? Autorul arată că: „Tocmai acelui politician demagog, mahalagiu, viclean, răzbunător şi mofturos, celui care ar sacrifica orice şi pe oricine pentru a-şi păstra privilegiile «ciolanului»“. Şi mai zice dsa că „e uşor să stai pe margine şi să chibiţezi, huiduind fără discernământ fiecare pasă şi că acum este momentul ca intelectualul de calibru să se mobilizeze şi să acţioneze, să arate că a fi om politic român nu înseamnă numai etichete de neseriozitate, incompetenţă, laşitate, indiferenţă, nesimţire, corupţie sau infracţionalitate, ci cu totul altceva. Să arate că el, om politic român, este regula, şi nu excepţia de la regulă“. Câtă dreptate are, numai că nu ştiu dacă amândoi ne gândim la aceleaşi situaţii... Sigur, nu e rolul recenzentului să intre cu autorul în polemică pe teme cum ar fi: definiţia intelectualului ori rugămintea de a exemplifica – în număr, măcar cât degetele de la o mână – intelectuali adevăraţi din politica actuală. Cred că dacă textul înflăcărat mai înainte reprodus ar fi fost rostit într-o sală a congreselor, cel care l-ar fi consemnat ar fi scris, între parateze: aplauze furtunoase!
   Eseuri precum: „Medicul, în calea reîntoarcerii la peşteră“, „Gânduri pentru absolvenţii în medicină“ şi „Despre etică şi ortopedie“ vehiculează idei perene ce nu strică a fi recitite şi invită la meditaţie pe marginea lor. „60 de ani de ortopedie clinică în Timişoara“ subliniază cu justificată mândrie petrecerea acestei adevărate „vieţi de om“ în slujba frumoasei specialităţi chirurgicale şi, indirect, a pacienţilor, constituirea echipei – o echipă sudată (sub conducerea dirijorului-înţelept). De asemenea, „dirijorul“ admiră sacrificiul ziariştilor, pledând pentru nestânjenirea dreptului acestora de a se exprima liber. Într-un articol intitluat: „De ce simt nevoia medicii să fie şi scriitori?“ autorul explică: pentru că „în singurătate sau în faţa lumii, scrisul te poate ajuta să-ţi înfrunţi demonii, să-ţi priveşti în faţă provocările şi să accepţi că misiunea ta în această lume este să o aperi, să o vindeci, să o cunoşti dincolo de limitele ei şi de limitele tale“. Cu „minime“ condiţii, am spune: să-ţi poţi cunoaşte şi accepta limitele şi să ai talent.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe