Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Caruselul festivalurilor

Viața Medicală
Candid STOICA luni, 27 noiembrie 2017
     În București nici nu s-a lăsat bine cortina peste Fest(in) Bulevard, că a început Festivalul național de teatru, la foarte scurt timp urmat și de festivalul teatrelor de limbă idiș. Lista evenimentelor nu se încheie însă aici, fiindcă destul de rapid a urmat și festivalul dramaturgiei originale, iar mai apoi festivalul teatrelor independente. Și dacă asta nu era suficient, aproape paralel cu celelalte festivaluri s-a desfășurat și maratonul teatrelor independente.
     Cum poate ține pasul spectatorul iubitor de teatru sau cronicarul dramatic la invazia de festivaluri e o întrebare aproape fără răspuns. Se poate înțelege dorința tinerilor de a se face cunoscuți, setea lor de notorietate, dar ce ne facem cu nesățioșii profesioniști arhicunoscuți medaliați, decorați premiați?
     Până la urmă nu putem decât să ne înfruptăm din produsul muncii lor și să luăm ceea ce e bun din această adevărată invazie de festivaluri, care mai de care mai bine intenționate și mai… festive. Dar dacă ne bucurăm împreună cu spectatorii de multitudinea de evenimente, nu putem să nu constatăm că dramaturgia românească a fost reprezentată sporadic, pe sponci, pe ici și colo. Parafrazându-l pe Nenea Iancu, se poate afirma că dramaturgia românească la ora actuală, așa cum e reflectată de aceste festivaluri, e minunată, e sublimă dar lipsește cu desăvârșire. Ceea ce ni se prezintă totuși ca dramaturgia noastră actuală este ceva care se poate numi evazionism, pentru că piesele prezentate se înstrăinează de la gravele probleme sociale care frământă actualitatea românească.
     Situația se prezintă de obicei cam așa: regizorii „adaptează” clasicii după cum vor (de exemplu „Scrisoarea pierdută”, în viziunea lui H. Mălăele, care a devenit doar „Scrisoarea” cu actul trei extirpat) nefiind capabili să scrie și să semneze ei piese de teatru (cazul spectacolelor semnate la diverse teatre de Radu Afrim), iar teatrele le acceptă supuse oferta. Spectacolul rezultat nu mai devine, cum ar fi normal, o „oglindă” credibilă a actualității.
     Ca să nu fim nedrepți, totuși, ea a apărut firav, cum scriam pe ici pe colo, dar în repertoriul Teatrului Național din București și din Cluj și în două reprezentații ale noului teatru al dramaturgilor, dar cam atât. Lipsește însă piesa de actualitate, care să reflecte acid realitatea zilelor în care trăim. Se declară că asemenea piese n-ar exista.
     Dar experiența atâtor cenacluri de dramaturgie a adus la iveală numeroase exemple de piese neluate în seamă de managerii actuali ai teatrelor, ca cele ale lui Dinu Grigorescu, un extraordinar și prolific dramaturg contemporan („Foșnetul banilor”), sau ale lui Radu Iftimovici („Poftă bună canibali”, „Ah ce bine e să faci amor pe ploaie”), Marilena Dumitrescu („Stăpânul ciolanului”), Denis Dinulescu („Locatari”), C. Turturică („Cel mai bine e în avion”). Se joacă însă cu frenezie autori clasici, arhicunoscuți, ca Shakespeare, Molière, Cehov sau Caragiale (ceea ce nu e rău, dar bineînțeles în adaptări cu titulatura „după”) și o cohortă de autori occidentali de mâna a doua și a treia…
     S-a mai observat că, în general, repertoriile și programele teatrelor sunt dictate în ultimă instanță de intențiile personale ale regizorilor ce aspiră la un spectacol care să-i reprezinte în totalitate. Nu mai contează textul (care uneori e doar un pretext), nu mai contează actorul, ci doar dorința regizorului (uneori justificată, alteori nejustificată) de a ieși în evidență. Un bun exemplu este și afișul spectacolului „Balul cimitirului”, în care numele autorului Gheorghe Astaloș e undeva scris mic, afișul hipertrofiind obsedant numele regizorului: Hausvater.
     Unii comentatori teatrali (Ileana Lucaciu) cred, pe bună dreptate, că această tendință este alarmantă, ea înstrăinând publicul tânăr de valorile culturale autentice. La teatru, tinerii spectatori ar trebui să aibă prilejul de a afla ce au avut de spus posterității Shakespeare, Dostoievski sau Bulgakov și nu impresiile – de obicei falsificate – creatorilor spectacolelor!
     Se mai observă că, dacă până mai ieri actorul era centrul spectacolului, acum rolul predominant a fost luat cu prioritate de regizor, care are ambiția de a fi și autorul textului. În final, majoritatea comentatorilor teatrali își pun întrebarea: „Ajută la ceva aceste festivaluri, colectivelor participante, publicului spectator sau este un mijloc sigur și eficient de a «șifona» mari fonduri din vistieriile primăriilor, uneori în scopuri personale, alteori pentru a «ajuta» clientela politică existentă?”.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.