Probleme de nocivitate În alimentele uzuale este titlul
lucrării elaborate de prof. dr. A. V.
Ciurea şi ing. Filip Vladimir Edu,
apărută la Editura Galaxia Gutenberg, ce se înscrie pe linia îmbogăţirii
literaturii de specialitate, abordând aspecte actuale de mare importanţă pentru
medici, industria alimentară, producători, comercianţi, organele de control şi,
nu în ultimul rând, pentru consumatori.
Autorii realizează o expunere progresivă şi
riguroasă a riscurilor alimentare, bazându-se pe temeinice cunoştinţe de
biochimie, microbiologie, farmacologie şi reuşind să elaboreze o lucrare de înalt
nivel ştiinţific, deosebit de utilă, mai ales în contextul acestei perioade de
criză financiară, când unii producători şi comercianţi inconştienţi sau în
scopul obţinerii unor profituri cât mai mari efectuează manopere frauduloase
asupra produselor alimentare, fără să ţină seama de consecinţele prezente şi
viitoare asupra stării de sănătate a consumatorilor. În acelaşi sens, este
evidenţiat pericolul generat de poluarea mediului, ca principal factor care stă
la baza generării nocivităţii alimentare.
Tratarea problemelor de nocivitate trece de
la concepte generale la noţiuni teoretice interdisciplinare de mediu, medicină,
farmacologie, chimie şi altele.
Autorii se referă şi la unele probleme sensibile şi controversate, cum
sunt cele privind folosirea produselor alimentare modificate genetic (OMG),
precum şi a celor obţinute din culturi care au fost tratate cu îngrăşăminte
chimice, irigate cu ape poluate sau pur şi simplu cultivate pe terenuri supuse
radiaţiilor.
Lucrarea aduce o contribuţie importantă la eforturile ce se depun pentru
promovarea celor mai pertinente măsuri în vederea eradicării sau cel puţin a
diminuării acestor fapte reprobabile, de falsificare a produselor alimentare.
Sub aspectul structural-metodologic, lucrarea este cuprinzătoare ca
arie, fiind concepută într-o viziune interdisciplinară, cu o structură complexă
care reuşeşte să răspundă unor probleme importante ale realităţii noastre. De
aici şi scopul general de a trezi conştiinţa celor răspunzători de aprobarea
unor liste de aditivi, de proceduri care limitează la un minimum de nocivitate
„aprobat“, cu luarea în considerare a scopurilor şi intereselor economice.
Subordonată scopului general, lucrarea se concentrează pe abordări teoretice şi
aplicative ale unor teme într-o prezentare succesivă, în 19 capitole:
principiile agriculturii şi siguranţa alimentară, clasificarea substanţelor
nocive din alimente, cauzele toxiinfecţiilor, reziduuri în alimente provenite
din deşeuri industriale, reziduuri ale medicamentelor de uz veterinar în
produsele de origine animală, metalele grele, substanţe toxice formate în
timpul procesării industriale şi casnice a alimentelor, substanţe toxice de
origine animală şi vegetală, aminele biogene, intoxicaţiile cu ciuperci otrăvitoare,
micotoxinele, alergenii alimentari, organismele modificate genetic, animalele
clonate ca sursă de produse de origine animală, intoxicaţiile şi toxiinfecţiile
alimentare, iradierea alimentelor, aditivii alimentari. Cartea se încheie cu
prezentarea în detaliu a listei celor 83 de E-uri, aditivi alimentari extrem de
controversaţi.
Valoroasa lucrare poate
fi considerată una de prevenţie, deoarece intenţia autorilor este de a-i
instrui pe specialişti sau viitorii specialişti pentru a preveni, depista şi
elimina eventualele abateri de la procedurile tehnice, tehnologice, compoziţionale
şi legale. Ea constituie un semnal extrem de important şi care trebuie să se înscrie
în preocupările noastre şi tototdată generează o firească asimilare a acestor
preocupări în planurile de învăţământ ale programelor de studiu de licenţă din
domeniul medicinii, ingineriei produselor alimentare, biotehnologiilor
aplicate, ingineriei chimice sau al ingineriei şi managementului, din
programele de masterat ori din cele de studiu de doctorat.
Lucrarea
se adresează în egală măsură consumatorilor, medicilor, producătorilor şi
comercianţilor de bunuri alimentare, dar şi celor care îşi desfăşoară
activitatea în unităţile de alimentaţie publică şi turism, în cadrul organelor
de inspecţie şi control şi, nu în ultimul rând, studenţilor şi celor care vor să
se iniţieze în acest domeniu. 
