Acum
100 de ani, la 4 ianuarie 1913, îşi deschidea oficial porţile Hotelul „Le
Negresco“, în cadrul unei recepţii fastuoase, la care au participat şapte
capete încoronate. Situat pe Coasta de Azur, la Nisa, pe malul Golfului
Îngerilor (Baie des Anges) şi pe
Promenada Englezilor (Promenade des
Anglais), „Le Negresco“ a fost de la început gândit să bată toate
recordurile. În materie de confort, se putea lăuda cu cele mai noi achiziţii
tehnice – lumina electrică de la întrerupător, linii telefonice private în
camere, încălzire centrală, curăţirea aerului prin aspirare, sterilizarea apei
prin raze ultraviolete, sistem de curierat pneumatic pentru distribuirea
corespondenţei direct în camere – şi avea să aibă, în câteva luni, cele mai
mari încasări avute vreodată de un hotel.
Ideea de a construi acest hotel de lux îi
aparţine lui Henri Negresco (1868–1920), născut la Bucureşti, fiul unui hangiu
din preajma Capitalei. De la vârsta de 15 ani, el se decide să călătorească
prin Europa, timp în care îşi va exercita talentul de violonist, va învăţa mai
multe limbi şi practica mai mult meserii, inclusiv cea de maître d’hôtel şi de restaurant. În final, se va stabili pe Coasta
de Azur şi la Monte Carlo, se va face cunoscut în lumea mondenă ca o persoană
elegantă, afabilă şi inteligentă, cu ştiinţa savoir faire-ului. La Nisa, în timp ce era directorul Cazinoului
Municipal, îl va întâlni pe Eduard Niermans, un celebru arhitect olandez.
Acesta se stabilise de un timp la Nisa, unde frecventa artiştii rezidenţi pe
celebra rivieră franceză – Renoir, Theo van Gogh ş.a. – şi unde construise şi
renovase numeroase clădiri monumentale, printre care şi hoteluri.
Împreună
cu Niermans, Henri Negresco îşi va realiza visul de a construi un hotel care să
găzduiască protipendada lumii. Pe terenul de lângă Vila Massena, proiectul
Negresco va prinde repede viaţă şi hotelul va deveni de la inaugurare emblema
Coastei de Azur. Această capodoperă arhitecturală, declarată (din 2003) monument
istoric, a fost construită în stil belle-epoque,
mai precis „stilul Ritz“ modificat de Niermans, şi a beneficiat de aportul
altor arhitecţi şi decoratori celebri. Astfel, Gustav Eiffel a desenat
structura metalică a celebrei cupole roz din holul central, luminată de
candelabrul cu 16.309 cristale de Baccarat, comandat de ţarul Nicolae II, la
care nu a mai putut ajunge din cauza Revoluţiei din Octombrie, astfel că a fost
achiziţionat de Negresco.
Izbucnirea
Primului Război Mondial va duce la rechiziţionarea Hotelui „Le Negresco“ şi
transformarea lui în (poate) cel mai luxos spital din acea vreme. Prima tranşă
de răniţi soseşte în toamna lui 1914 şi camerele şi holurile elegante se
transformă în saloane. Personalul spitalului se compunea din 60 de persoane,
sub îndrumarea medicului şef Massier, ajutat de alţi doi medici voluntari.
Mobilizat pe loc, Henri Negresco a fost numit administratorul acestui spital
provizoriu, unde fiica sa a fost bibliotecară.
Sfârşitul războiului va marca declinul unei (belle) epoci şi clientela bogată se va
retrage de pe Rivieră, aducând falimentul cazinourilor şi hotelurilor de lux.
Henri Negresco este nevoit să cedeze pe nimic hotelul statului francez, în semn
de recunoştinţă pentru Legiunea de Onoare cu care a fost decorat. Se va retrage
ruinat la Paris, unde va muri de cancer la vârsta de 52 de ani.
În 1957, Hotelul Negresco a fost cumpărat de
Jean-Baptiste Mesnage şi avea să devină proprietatea fiicei sale, Jeanne, care
se va căsători cu Paul Augier, avocat şi politician din Nisa. Jeanne Augier a
readus hotelul-palat la strălucirea şi gloria de odinioară, cu ajutorul decoraţiunilor
şi al mobilierului de lux, dar şi al unei remarcabile colecţii de artă. Astfel,
pot fi admirate, printre altele, un plafon cheson din secolul XVII, provenind
de la Castelul Saint Pierre d’Albigni din Savoie, un portret al Regelui Soare,
uşi din lemn de nuc provenind de la locuinţa Jeannei d’Albret, regină de Navara
şi mamă a regelui Henri IV, sau un cămin monumental de epocă provenind din
Castelul de Hautefort din Dordogne. În imensul Salon Royal, podeaua din marmură albă de Carara este decorata de şapte
covoare în culori vii, de Raymond Moretti, iar la „Nana“ de Saint-Phalle
„dansează“ în mijlocul portretelor regeşti şi imperiale.
A
locui în „Le Negresco“ înseamnă a locui într-un muzeu. Peste tot, în saloane,
în restaurantele cu stele Michelin (bistroul „La Rotonde“, decorat cu Caruselul
Pompadour, căluţi de lemn şi automate muzicale antice), în camere sau în
apartamente se află opere de artă veche sau modernă (peste 6.000), mobilier,
covoare şi tapiserii de excepţie. Pe holurile fiecărui etaj sunt expuse opere
de artă aparţinând unei anumite epoci.
Jeanne
Augier, în vârstă de 87 de ani, continuă să administreze şi în prezent hotelul şi
oaspeţii o pot întâlni zilnic, în timp ce îşi inspectează domeniul din scaunul
cu rotile în care este imobilizată de gonartroză. Neavând urmaşi, a decis să
lase moştenire „Le Negresco“, dar şi averea sa personală, unei fundaţii special
înfiinţate, ce se va ocupa de protecţia animalelor, asistenţa acordată
persoanelor cu handicap, persoanelor nevoiaşe sau aflate în pericol şi mai ales
de „(…) asigurarea protejării Hotelului şi a colecţiilor sale“.
Pentru
a marca centenarul „Le Negresco“, în
holurile de la parter este deschisă o expoziţie cu intrare liberă, unde se pot
găsi, printre altele, obiecte personale şi fotografii ale lui Henri Negresco şi
ale familiei sale. Într-una din vitrine este expus un delicat costum popular
românesc, ce a aparţinut fiicei lui Negresco. De faptul că acest hotel somptuos
a fost cândva un spital aminteşte o altă vitrină cu fotografii şi instrumentar
sanitar din acea perioadă.