Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Cio-Cio-San emoţionantă, spectacol inegal

Viața Medicală
Anca FLOREA luni, 30 martie 2015
În seara de 8 martie, de Ziua Femeii, Opera Naţională Bucureşti a programat prima reprezentaţie din stagiune cu Madama Butterfly de Puccini. Totodată, a propus în distribuţie câteva repere, în principiu, interesante, rolul nefericitei gheişe fiind abordat de soprana Anda Pop, de la Braşov, laureată a vestitului Concurs „Butterfly“ la ediţia a IX-a, din 2007. Este un personaj pe care solista îl îndrăgeşte cu deosebire, pe care l-a interpretat pe scene din ţară sau din străinătate şi pe care acum l-a întrupat, în sfârşit, şi la Bucureşti, confirmând din plin că are şi glasul perfect adecvat partiturii. Datele sale tehnice şi expresive îi facilitează susţinerea ţesăturii extrem de solicitante cu siguranţă şi cu o paletă de culori şi stări care, firesc, au cucerit, la final, o explozie de ovaţii din partea publicului care umplea sala. Pentru că, într-adevăr, vocea sa încărcată, vibraţia interioară, căldura şi firescul cu care construieşte rolul, mişcarea scenică şi atitudinile decupate din specificul nipon, sensibilitatea şi dramatismul adesea impresionante cu care trăieşte şi transmite drama lui Cio-Cio-San au fost ingredientele prin care, de-a lungul întregului spectacol, a reuşit să capteze şi să emoţioneze, rămânând permanent „în rol“. Din prima clipă şi până la închiderea cortinei, a păstrat o unitate şi o gradaţie atent urmărite în evoluţia sa echilibrată. De la ingenuitatea şi dăruirea aproape adolescentină din actul I, a trecut prin calmul şi seninătatea cu care încearcă să depăşească şi chiar să refuze acceptarea unei realităţi dure, până la ultimul tablou în care, înainte de gestul fatal (pe care, de asemenea, şi-l asumă cu o linişte interioară bine reliefată), îşi strânge în braţe copilul, cântând aria cu accente deosebit de puternice în plan emoţional. Desigur, un argument în favoarea impactului imediat la public a fost şi faptul că propria sa fiică, Sara Gyorfi, a debutat, la ONB, în rolul copilului. Aminteam, într-un precedent comentariu, faptul că Anda Pop este deopotrivă absolventă a Facultăţii de Medicină, atrasă de studiul psihologiei, ceea ce, probabil, contează mult şi în cariera sa ca solistă de operă, analizând şi pătrunzând înţelegerea personajelor cu o altă percepţie, mult mai complexă faţă de cei care nu beneficiază de cunoştinţele de specialitate în domeniu.
Din păcate, partener i-a fost tenorul Igor Ţurcanu, de la Chişinău, deloc implicat în realizarea unui Pinkerton credibil, cântând permanent cu faţa la dirijor, într-o poziţie imobilă, la rampă, chiar şi în duetul de dragoste. Vocea sa cu timbru calitativ s-a auzit doar în acutul expus cu emfază, rămânând, în rest, practic inexistentă. În rolul lui Sharples, baritonul Valentin Vasiliu a fost, ca de obicei, detaşat şi sigur pe sine, surprinzând însă, în primul act, prin cântul „la octavă“, deşi nu am remarcat apoi să fi avut probleme vocale. Probabil că s-a simţit ca la o repetiţie, atitudine prin care ignora total faptul că spectatorii aud şi chiar cunosc (măcar în parte) ce ar trebui să intoneze corect. Prin contrast, mezzosoprana Oana Andra a devenit o sensibilă Suzuki, delicată şi pregnantă deopotrivă atât sub aspect vocal, cât şi ca joc şi implicare scenică, glasul său potrivindu-se foarte bine cu cel al sopranei, nu doar în celebrul duet din actul secund.
În Goro, tenorul Lucian Corchiş a fost corect dar destul de linear, baritonul Florin Simionca a avut o apariţie adecvată în Yamadori, dar nu s-a auzit mai deloc. Basul Horia Sandu a rămas departe de incisivitatea unui Bonzo furibund. În alte roluri au evoluat cu acurateţe soprana Cristina Eremia, baritonul Vasile Chişiu sau Adrian Ionescu. Corul a sunat frumos şi omogen (maestru de cor – Stelian Olariu), asemenea orchestrei, care a conturat secvenţele simfonice cu nuanţe bine diferenţiate, alternând paginile de sensibilă transparenţă cu desfăşurările ample, în care, din păcate, alămurile au avut o intensitate exagerată, acoperind adesea vocile soliştilor. Dar se prea poate ca aceasta să fi fost cerinţa dirijorului Alexandru Samoilă, de la Chişinău. Din nou la pupitrul ONB după o îndelungată absenţă, a condus şi acum cu o gestică fermă şi clară, asigurând construcţia logică a discursului muzical, dar surprinzând totuşi prin schimbările de tempo care au pus la grea încercare relaţionarea cu cei aflaţi pe scenă, precum şi respiraţia protagonistei, în special în aria mare.
Privit în ansamblu, spectacolul cu opera pucciniană a constituit o reuşită, afluenţa de public confirmând faptul că melomanii şi-ar dori o mai frecventă programare a îndrăgitei Madama Butterfly în stagiunea curentă, aplauzele prelungite şi entuziaste răsplătindu-i pe interpreţi, dar în special pe Anda Pop, soprană care ar merita să fie invitată constant în reprezentaţiile ONB.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.