Spre sfârşitul anului trecut, prozatoarea
britanică J. K. Rowling a lansat –
la nivel mondial, simultan – romanul Casual vacancy, în versiunea românească Moarte subită (Editura Trei, 2012,
traducere de Constantin Dumitru-Palcus), cu o copertă cu grafică identică celei
din ediţia originală.
La fel ca în cazul apariţiei succesive a
celor şapte volume din seria fantezistă Harry
Potter, publicaţiile de mare format semnalează noul roman şi emit aprecieri
în general favorabile, majoritatea remarcând, de această dată, abilitatea prin
care autoarea trece de la o materie onirică la un conţinut cu tendinţele prozei
psihologice şi cele ale romanului social.
În textul cărţii reţinem menţiunea că
elementele care compun substanţa cărţii se articulează în preajma anului 2008,
prin urmare chiar în zilele noastre, în orăşelul Pagford, o localitate distopică
imaginară, pe care autoarea o plasează undeva în West Country, în găvanul
întunecat al unor dealuri, pe malurile râului Orr. Locuitorii trăiesc în case
cu alură victoriană, se cunosc toţi între ei şi axul central al evenimentelor
îl reprezintă congregaţia aşezării adunată în jurul parohiei St. Michael and All Saints, cu biserica
ei străveche şi arborii săi de tisă.
Recunoscută pentru scriitura meticuloasă şi
o anumită simetrie a mişcării evenimentelor din romanele anterioare, autoarea
menţine aceste trăsături şi în recentul roman, la care adaugă preocupările
obsedante ale curentelor New Age, precum şi nuanţări foarte clare ale unor
aspecte din literatura feminismului modern.
Într-un vechi orăşel englez, unde viaţa pare
aşezată şi conformistă, relaţiile dintre cetăţeni – calme şi politicoase, iar
tendinţele şi dezvoltările citadine – previzibile şi bine orientate de cutume şi
norme ferme, situaţia nu este aşa cum arată la suprafaţă, ci este marcată de o
reală complexitate şi zdruncinată de zbateri subterane de un dramatism cvasipermanent.
În prima sută de pagini, autoarea are pretenţia
să desluşească foarte bine cititorului atât liniile de forţă ale conflictului,
cât şi esenţa psihologică a personajelor pe care le va pune în scenă. Este,
poate, singura parte a volumului în care textul are un ritm vetust şi trenant,
insistenţa autoarei de a adopta această manieră fiind asemănătoare cu studierea
unor probe de biopsie recoltate de pe un organism social tarat. S-ar putea ca
reflexul de explicitare excesivă a unor situaţii şi împrejurări să-i fi rămas
autoarei de la romanele anterioare, dedicate mai ales copiilor şi adolescenţilor,
dar pretenţiile, conţinutul şi nivelul noii cărţi nu aveau nevoie de acest lest
structuralist.
Astfel indusă, atmosfera descrie disputele şi
competiţia dintre oraşele învecinate Pagford şi Yarvil, pe tema enclavei-ghetou
Fields, care animă textul, iar autoarea creionează scenele cu rigoare şi vervă,
în aşa fel încât compoziţia să nu scape în aria facilă a literaturii de consum,
ci să evolueze în direcţia unor conturări psihologice şi sociale pe cât de
verosimile, pe atât de actuale. Regăsim aici un mod de viaţă şi atitudini în faţa
unor momente critice pe care mulţi le vor fi cunoscut din relatările unor călători
sau rezidenţi în Anglia, care trăiesc nemijlocit în spaţiul acestei ţări.
Amploarea epică a cărţii este destul de
statică şi se consumă între două evenimente dramatice: moartea consilierului
Barry Fairbrother şi nenorocirea care va atinge familia Weedon.
Portretele protagoniştilor şi configurarea
lor interioară sunt elaborate cu acurateţe iar intervenţiile şi acţiunile
acestora sunt, din această cauză, atât de clare încât cititorul le poate
vizualiza şi înţelege ca pe acte justificate şi fireşti. Postura ezitantă a
familiei de profesori Wall, violenţa şi obtuzitatea pe care o aduce Simon în
familia Price, atitudinea grobiană şi egoistă a lui Howard Mollison,
dezorientarea familiei monoparentale Bowden, caracterul duplicitar şi imatur al
burlacului Gavin, comportamentul conflictual al unor adolescenţi prea mult expuşi
drogurilor şi având acces la tehnologie informatică cu potenţial infracţional
sunt doar câteva probe ce pot fi extrase dintr-un text captivant, fără să fie
prea dinamic, dar păstrându-se grav şi serios.
În această reţea psihologică susţinută de un
story modern şi verosimil, este obiectivizată şi familia de medici de origine
pakistaneză Jawanda, unde soţia (Parminder) este o doctoriţă de familie
riguroasă şi activă în problemele sociale ale comunităţii, iar soţul (Vikram)
este o mare valoare pentru chirurgia toracică din regiune. Chiar şi în această
familie, diferită în multe privinţe faţă de altele, există aceleaşi problemele şi
dificultăţi în relaţiile dintre părinţi şi copiii lor ajunşi adolescenţi
complexaţi, asaltaţi de provocările realităţii, neglijaţi ori neînţeleşi.
Dintre portretele care populează romanul,
cel mai evident se conturează cele feminine, iar dintre acestea Samantha
Mollison, cu aspiraţiile ei mondene neîmplinite şi frustrările legate de
pierderea primei tinereţi, este emblematică pentru categoria genului. Reţinem,
prin contrast, figura lui Ruth Price mereu „demoralizată, afectuoasă şi plânsă“,
aproape învinsă de povara responsabilităţii unei familii, de grijile mari şi mărunte
ale fiecărei zile şi ale viitorului.
În principiu,
cel mai recent roman al scriitoarei J. K. Rowling este o povestire remarcabilă şi,
în felul său, un document. El captează cu obiectivitate o parte din complexul
social din Anglia de azi şi, evaluând zonele de fractură care divizează
societatea, sugerează dinamica psihologică în care se dezvoltă nefericirea, sărăcia
şi dramele. Pentru toate acestea, cartea nu oferă soluţii, dar tabloul pe care
îl compune este obiectiv, realist şi minuţios, lăsând impresia că, poate, va fi
completat şi dezvoltat de romancieră cu încă unul sau mai multe volume, care
vor continua să urmărească opţiunile personajelor şi progresia evenimentelor
din acest roman într-o altă saga contemporană.
