După o perioadă de „acalmie“ determinată de
sărbătorile pascale, viaţa muzicală reîncepe să aducă repere diverse, în parte
interesante, aşa încât sfârşitul de aprilie pare destul de aglomerat pentru
melomani. Spre exemplu, la 25 aprilie ar fi fost tentant să urmărească şi
recitalul susţinut, pe scena Ateneului, de apreciatul violonist Gabriel
Croitoru în compania maestrului Valentin Gheorghiu (opusuri de Beethoven,
Franck), dar şi, la Opera Naţională Bucureşti, reluarea, în cadrul Studioului
Experimental, a fragmentelor din opera în concert I Capuletti e I Montecchi de Bellini, în rolurile principale debutând
două tinere care încearcă să se afirme ca soliste (Veronica Anuşca şi Emanuela
Pascu), alături de cei care şi-au reluat personajele conturate şi în „repriza“
din trecuta stagiune – Liviu Indricău, Pompei Hărăşteanu, Marius Boloş, la pian
Ioana Maxim.
Dar, în acea zi, în sultanatul Oman, la
Opera din Muscat, s-a derulat un concert extraordinar al sopranei Angela
Gheorghiu, care a dorit să evolueze alături de tânărul tenor Ştefan Pop, dar şi
de Filarmonica „George Enescu“, sub bagheta lui Tiberiu Soare, cu care celebra
noastră soprană colaborase şi în 2009, la Bucureşti. Citind însă comunicatul
trimis de biroul de presă al orchestrei, mi-am amintit de poanta în care
bicicleta furată era, de fapt, maşină şi nu era furată ci... Şi asta pentru că
mass-media a fost anunţată că... Filarmonica a fost invitată să concerteze în
Oman, subliniind chiar faptul că instrumentişti români cântă astfel pentru
prima oară „într-una (!) dintre cele mai bogate state ale lumii“, ca şi cum nu
s-ar fi aflat acolo în urma propunerii solistei în programul căreia a fost
inclusă şi orchestra, la dorinţa ei, ci... invers! Nemaivorbind de faptul că,
deşi ansamblul şi... întreg staff-ul au plecat la Oman încă din 21 aprilie,
comunicatul menţiona că acel concert va avea loc la... 25 mai! Oare persoana
care a redactat textul a însoţit, la rândul său, orchestra care, după cele
afirmate, a ajuns acolo în 21 aprilie şi... va cânta la 25 mai?! Cert este că
biroul de presă al Angelei Gheorghiu a fost nevoit să facă o precizare pentru a
pune lucrurile „la locul lor“. Iar spectatorii au aplaudat arii şi duete din
opere de Puccini, Donizetti, Verdi sau Leoncavallo.
Vorbind despre acelaşi birou de presă al
Filarmonicii, în ultima vreme a pornit o adevărată campanie de promovare a
recitalurilor (prioritar de la sala mică) sau, în cel mai bun caz, a celor susţinute
de corul condus de Iosif Ion Prunner, care, la 24 aprilie, a optat – din nou
destul de ciudat, măcar ca formulare – pentru... canzonete şi duete, născându-se
o întrebare firească: un cor poate cânta în... duet?! De fapt, pagini corale
din opere au alternat sau au completat acele secvenţe solistice abordate de
membri ai corului... De ce oare potenţialul spectator este obligat să dezlege
asemenea... mistere şi de ce sunt mediatizate doar aceste programe, nicidecum
cele simfonice? Singura explicaţie ar fi că acelea au un public constant, alcătuit
din abonaţi şi... nu mai au nevoie de „reclamă“...
La polul opus, turneul desfăşurat sub
genericul „Flautul de aur“ este extrem de promovat în varii forme, aşa încât la
2 mai, la sala Radio, flautistul Ion Bogdan Ştefănescu şi pianistul Horia
Mihail vor cânta în faţa unui public probabil numeros, după ce au fost aplaudaţi
la sala „Reduta“ din Braşov, la Casa de cultură a sindicatelor din Piteşti sau
la Palatul cultural din Reşiţa, urmând ca la 3 mai să concerteze la Teatrul din
Caracal.
Între timp însă, de asemenea deosebit de
bine mediatizat, la 27 aprilie debutează Festivalul Internaţional „Timişoara
muzicală“ – ediţia XXXVII, marcând totodată 65 de ani de la primul spectacol al
Operei din frumosul oraş de pe Bega. Şi, deloc întâmplător, va fi prezentată
opera Aida de Verdi, care, la 27
aprilie 1947, inaugura prima stagiune a teatrului liric, interpretată acum într-o
distribuţie de cotă cu adevărat internaţională, sub bagheta apreciatului
dirijor italian David Crescenzi, iar în rolurile principale Anda-Louise Bogza,
Kamen Chanev, Liliana Ciucă, alături de Ştefan Ignat, Sorin Drăniceanu sau
Simonfi Sandor. Vor urma Bal mascat,
Tosca, Traviata, Giselle, Voievodul ţiganilor, la 25 mai un spectacol
prezentat de Teatrul Naţional de Opera şi Balet din Belgrad – Serbia şi, după Bărbierul din Sevilla, se va încheia, la
30 mai, cu o gală de operă, operetă şi balet, în care se vor regăsi artişti de
cotă (de asemenea) internaţională.
Dacă, la 21 aprilie, cei care ar fi dorit să
urmărească, la SEOB, Cutia cu jucării,
au constatat că... uşa Operei Naţionale era încuiată, deci spectacolul de foyer
nu mai exista (ca şi cum spectatorii ar trebui să verifice zilnic pe site dacă
„se mai ţine“ sau nu...), totuşi, duminică 29 aprilie, onorând Ziua internaţională
a dansului, iubitorii baletului sunt invitaţi să descopere, la ONB, versiunea
clasicului Don Quijote de Minkus,
adaptată de coregraful ceh Jaroslav Slavicky, în producţia preluată de la
Karlsruhe (Germania). De ce oare nu s-a reluat montarea realizată, în 2000, de
Mihai Babuşka, păstrată în condiţii bune în depozitele teatrului, bine primită
de public la acea vreme şi, oricum, cu costuri minime comparativ cu cele implicate
de o alta adusă din străinătate? Oricum, se anunţă că, până la sfârşitul
stagiunii, noua montare va fi programată şi în 3 şi 30 mai şi la 8 şi 24 iunie.
Şi dacă, la Bucureşti, teatrul liric este
ocupat cu reluări, cu noutăţi care se vor „îngrămădi“ în mai şi iunie, la Paris
s-a deschis o expoziţie de anvergură prin care Opera marchează centenarul
nemuririi compozitorului Jules Massenet, care ar fi meritat să fie omagiat şi
la noi prin... ceva.
Printre atâtea ciudăţenii, gafe, „bâlbe“ şi
nelămuriri, să luăm partea bună a lucrurilor şi să ne bucurăm că, în luna lui
Florar, „oferta“ muzicală este generoasă.
