Expoziţia a fost inaugurată la sfârșitul anului trecut. Scopul acesteia a fost de a marca împlinirea unei jumătăţi de mileniu de la trecerea la cele veșnice a unui domnitor care, dincolo de atribuţiile sale politice și administrative, a rămas în memoria posterităţii ca un remarcabil om de cultură, sprijinitor al ortodoxiei atât în interiorul hotarelor Ţării Românești, cât și dincolo de acestea.

Educat de familia boierilor Craiovești la școala de la mănăstirea vâlceană Bistriţa, Neagoe Basarab a înţeles de timpuriu valoarea perenă a cărţilor, a obiectelor preţioase și a ctitoriilor în piatră. Expoziţia de la Muzeul Naţional de Artă al României (MNAR) ni-l înfăţișează tocmai din perspectiva unui patron al artelor, deschizător de tradiţii pentru spaţiul cultural românesc.

Sala în care a fost organizată ne sugerează, prin scenografia sa, spaţiul sfânt al unei biserici, în care pătrundem cu smerenie și cu grija de a nu tulbura liniștea înconjurătoare. De altfel, aceasta a fost și intenţia curatoarelor, Emanuela Cernea și Iuliana Dumitrașcu. Aceea de a recrea ambianţa interiorului bisericii Curtea de Argeș, cea mai importantă ctitorie a lui Neagoe Basarab, necropolă a familiei acestuia, devenită, peste secole, și locul de veșnică odihnă al regilor și reginelor României.

Mărturie a măiestriei

Zona centrală sugerează cei doisprezece stâlpi ai naosului, la fel ca cei doisprezece apostoli, între care erau amplasate icoane preţioase. Unele dintre acestea, parţial sau complet restaurate, vin acum la întâlnirea cu publicul, stând mărturie pentru gradul ridicat de măiestrie pe care îl avea școala de pictură din Ţara Românească de la începutul secolului XVI, cu meșteri formaţi în tradiţia bizantină.

Alături de icoane putem admira și o parte dintre frescele Mănăstirii Curtea de Argeș, salvate la finalul secolului al XIX-lea. Acestea reprezintă imagini de sfinţi, dar și portretele votive ale ctitorilor, în care îl vedem pe Neagoe Basarab alături de Doamna Despina și de copiii lor, pe fiica lor Roxanda, dar și pe Mircea cel Bătrân.

Un alt punct de interes este reprezentat de reproducerea digitală a scrierii de căpătâi a domnitorului, „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie”. Documentul original, cel mai vechi manuscris în slavonă al acestei lucrări, se află în prezent la Biblioteca Naţională a Bulgariei. În centrul sălii sunt proiectate și imagini ale altor donaţii oferite de Neagoe Basarab către lăcașuri de cult din afara ţării, cărţi și obiecte utilizate în ceremonialul religios, aflate la Sfântul Munte Athos, la Istanbul sau la Moscova.

Și pentru că suntem în Săptămâna Patimilor, vă atragem atenţia, în final, asupra a două dintre icoane. Prima, „Coborârea de pe cruce”, are ca aspect particular, de influenţă apuseană, reprezentarea alături de Maica Domnului plângându-L pe Iisus răstignit, a Doamnei Despina, îndoliată, ţinându-l în braţe pe fiul Teodosie, răpus de tuberculoză la doar 17 ani. Postura ne duce cu gândul la Pietá. Cealaltă este intitulată „Plângerea Domnului” și a fost, probabil, parte din iconostasul Mănăstirii Curtea de Argeș.